Tocmai ce mă pregăteam să vorbesc despre violență, conservatorism, inferiorizare, despre cum descria Heliade Rădulescu problema femeii românce în al său ”Curier de ambe Sexe”. Aveam o pornire tipic feminină 🙂 de a generaliza, când…am găsit două articole! Acesta și acesta! Ca autorii lor mai sunt și alți bărbați români, cu siguranță! Se întrezărește cumva o urmă de evoluție 🙂 ?
Așa că discursul meu foarte feminist de astăzi va suferi ușoare modificări! Și îmi cer mii de scuze față de acești domni, pentru tot ce voi spune mai departe!
Așadar, reconsiderăm puțin abordarea și ne adaptăm din mers. Că doar noi femeile ne pricepem de minune la asta! 
Ce cred eu despre femeia româncă? În primul rând îmi pare a fi extrem de presată! De soț, de părinți, de societate. Trăiește înconjurată de prejudecăți, judecăți, lipsa resurselor și condiții potrivnice!
Mai concret. Ea trebuie să se lupte cu tot felul de piedici, de toate felurile, pentru a-și păstra încrederea în sine și echilibrul! Se ia în piept în permanență cu o societate rămasă în urmă, cu extrem de multe preconcepții și obiceiuri umilitoare, cu o religie care o supune și o obligă, cu o mentalitate cel puțin învechită dacă nu chiar periculoasă pentru societate în general.
Pentru că tot am amintit de el, iată ce spunea Heliade Rădulescu în al său ”Curier de ambe sexe”. Constata inexistenţa unui parteneriat real între soţi. Fiecare dintre ei se vaită şi e nemulţumit de celălalt şi de relaţia lor. Cauza acestei situaţii este înrobirea de secole a femeilor, scrie Heliade. “Părintele ce îşi creşte băieţii şi lasă în neîngrijire creşterea fetelor, stăpânitorul ce face şcoli pentru un sex şi uită pe celălalt, mie mi se pare … un despărţitor de familii”
Deci problema este veche…și serioasă! Că doar educaţia femeilor era aspectul emancipator fundamental şi cel mai discutat în epocă şi viza deopotrivă atitudinea capilor de familie şi a celor ce conduceau treburile statelor locuite de români – şi aceştia erau în ambele cazuri bărbaţii.
Lucrurile nu s-au schimbat prea mult după părerea mea.
Femeia româncă a fost și este gospodină de profesie. Îi place și se pricepe de minune la asta! E în stare să gătească într-un picior, cu o mână pe telefon, cu cealaltă pe cratiță, leagănă copilul cu cotul și răspunde la sonerie! E minunat să te pricepi la toate. Și dacă știi să gătești și vrei să menții o casă și o viață de familie organizată și curată, nu înseamnă că ești proastă sau că nu ai altceva mai bun de făcut. Aceasta este o altă prejudecată a societății românești moderne! Pentru că noi nu știm să găsim vreodată echilibrul, pendulăm între extreme!
O fotografie și mai sugestivă:
Există o singură problemă legată de femeia ”multitask”. Foarte puțini sunt cei care văd și apreciază cu adevărat toate acțiunile ei! Bărbații români în general acceptă aceste fapte ca fiind absolut firești, obligații ale părții feminine și se sustrag pe cât posibil unor acțiuni ”tipice gospodinelor”! Și sunt convinsă că multe dintre femei nici măcar nu realizează că pe lumea asta sunt mulți bărbați care știu să gătească foarte bine sau pe care pur și simplu nu îi interesează că partenera lor se pricepe la asta. Mănâncă ce găsesc și ar prefera mai degrabă o femeie cu care să împartă pasiuni, preferințe, cu care să călătorească!
Să fim sinceri: câți bărbați români gândesc așa? Bașca mai așteaptă ca femeia respectivă să meargă și la serviciu, să aducă bani, să stea cu copiii zi și noapte dacă s-ar putea, să arate bine, să nu cheltuie mult pentru asta și lista poate continua. Știți care e partea mai interesantă? Că foarte multe femei românce reușesc asta! Dar acum vine marea întrebare: ce oferă bărbații la schimb? Aștept cu interes răspunsurile!
Iată de ce mă refer în special la femeia româncă.
Pe deasupra, femeia româncă, este capabilă să își domine fricile și durerea, temerile și nedreptatea de a fi marginalizată uneori de sexul opus. Ei, pentru asta o apreciez eu! Că mai are puterea să facă și asta! În Occident, lupta nu e atât de aprigă. Din contră. În ţări precum Suedia, Olanda, Belgia sau Germania, femeile sunt stimate, egale cu bărbaţii – şi social şi în plan familal -, spun sociologii. „Cuplurile civilizate îşi împart rolurile. În ţările sărace, printre care ne aflăm şi noi, femeile sunt mai oprimate, iar bărbaţii – dominatori”, spune psihoterapeutul Cristiana Leviţchi.
Femeia româncă nu mai râde. Frustrarile si oboseala încep să se adune. Începe să refuze contactul cu o persoană care nu o ascultă. Renunță la ea însăși, se sacrifica pentru binele familiei, al copiilor. Iar dacă se depășesc anumite limite, asta poate înseamna tristețe, nefericire, depresie.
”Bărbatul este în jurul ei, vede kilogramele, tristețea, câteodată arată cu degetul, deși nu-i permite femeii să se ducă la sala de sport (nu doar lipsa banilor este argumentul principal). ”Ești femeie măritata, ce-ți mai trebuie?”, spune bărbatul, spune mama-soacră, spune mama, spun cei apropiați.”
Spunea cineva la un moment dat: ”femeia româncă maritata trebuie să înțeleagă că nu a murit”.
Nu este cazul fiecărei femei sau al fiecărui cuplu din Romania, dar este un tipar din păcate!
Despre femeia româncă de la țară nu mai vorbesc…are doar obligația de a munci și niciun drept! ”Nu-și va da niciodată frâu liber feminității și erotismului nativ și va îndura umilință după umilință!”
Parcă nu aș vorbi de femei din anul 2013! Dureros, nu?
Femeia româncă e minunată după părerea mea. Pentru că e bună la toate. Și de cele mai multe ori are lângă ea un bărbat, care, spun statisticile, nu prea o ajută la treburile gospodărești, o înjură, o mai și bate (am scris aici despre asta) și nici măcar frumos nu e! Ce, v-ați șocat? Să privim spre bărbatul român. Nu este genul de bărbat frumos după care întorci capul pe strada. În alte părți, bărbații au prestanță, eleganță, sunt civilizați! Asta e, ghinion! Bărbaților noștri nici sportul nu prea le place…
Spunea cineva într-un articol: ”În Romania vedem peste tot la TV, reviste, pe stradă, în cluburi, femei frumoase. Bărbatul întoarce capul, fluieră, admiră. Câte femei românce întorc capul după un bărbat în România? Foarte puține, vă spun eu. Nu pentru ca nu ar fi curajoase, ci pentru că nu au dupa cine. Nu vorbim despre vedete, sportivi. Vorbim de bărbatul obișnuit.” Asta spun studiile, asta știm și noi! Că bărbatul român e violent și urât! Domnilor, care nu faceți parte din această categorie, vă rog din suflet să mă iertați! Din păcate ăsta este tiparul și asta spun cifrele…
Mă uitam mai demult pe un site cu fotografii de nuntă. Aproape că m-am șocat. Mi-am chemat soțul, mama, să-mi spună dacă am probleme cu vederea. Ele erau ca din reviste, iar ei, toți, mă rog… Aveți dreptate, nu e corect să comentăm aspectul fizic al omului…dar să lăsăm ipocrizia deoparte. Barbatul se uită după forme și infățișare. De ce femeia nu ar face acelasi lucru?
Genul de bărbat descris de mine mai sus vrea, caută și obține o femeie frumoasă, deși el nu dă mare lucru la schimb! ”Barbatul ăsta începe să critice femeia care a pus câteva kg după ce a născut și întoarce capul după o altă femeie pe stradă. Crede despre sine că este bărbatul PERFECT, deși el nu are motive reale să se simtă așa.” De ce? Păi nu știu, poate educația…
Dragi domni, aștept opinii ”delicate”!
Apropo de educație. ”Femeia trebuie să ia bătaie fiindcă ştie ea de ce, iar bărbatul are voie să-şi înşele soţia, se spune în folclor. Nu sunt simple zicale, ci dovezi ale discriminării sexuale. Inegalitatea dintre femei şi bărbaţi rezultă foarte clar chiar din vorbele din popor, pe care le moştenim de la o generaţie la alta, fără să le punem prea mult în discuţie, spun sociologii.”
Mai există un model de femeie, spunea cineva într-un articol. ”Un rol atât de promovat, încât a devenit un model pentru zeci, sute de fete tinere și o aspirație pentru bărbați dornici de recunoaștere socială: -femeia obiect decorativ-, ca o pervertire tristă și consumistă a feminității și frumuseții!”
Iar despre femeia peste 50 de ani…ce ar mai fi de spus??
O femeie de 55 de ani este încă feminină și frumoasă. Sau așa ar trebui să fie. Căci doamnelor, nu vă supărați, dar la noi ”fotomodelele” care au mai puțin de 30 de ani se transformă odată cu vârsta în Miss Mătușica de cartier!
Câte femei de 55 de ani din România poartă rochii scurte? Nici nu prea ar avea cum, pentru că celulita se depune, se depune și iar se depune…Pentru că bărbații și soacrele lor le-ar cataloga drept ”curve”.
Câte femei de peste 50 de ani se duc la sală?
Care este rolul femeii in Romania? Să se ocupe de nepoți, a ieșit la pensie, are timp destul, se plictisește și decât să stea la telenovele mai bine stă în parc cu nepoții. Sută la sută adevărat! De acord, ce poate fi mai frumos și ce poate să o împlinească pe femeie mai mult decât familia, nepoții? Și cu toate astea, de ce indolență și abandonare totală de sine? De ce să nu fim frumoase, slabe și după 50 de ani? De ce să nu se mândrească nepoții și copiii noștri cu noi?
În străinătate, abia după 50 de ani încep femeile să arate bine!
Spunea altcineva într-un articol:
”Iși dorește femeia de 55 de ani din Romania să se ducă la gym? Să aibă atâta încredere în ea încât să-și pună o bluză care să-i scoată sânii în evidență? Să poarte blugi strâmți și pantofi cu toc, să râdă și să-și dea capul pe pate, iși dorește să meargă la dans? Femeia româncă îmbătrânește de timpuriu. Se plânge că a trecut viața pe lângă ea, că nu a fost fericita. Se bucură de copiii ei mari, frumoși și inteligenți, dar se uită cu regret spre ea.”
Apropo, doamna din fotografia de mai jos are ceva mai mult de 50 de ani…
Și se mai întîmplă un fenomen ciudat. După ce devin mame, multe femei de la noi parcă înnebunesc! Se uită pe ele complet, simt nevoia să facă sacrificiu după sacrificiu. Intră într-o vrie hormonală și instinctivă fără să mai gândească deloc. Nici măcar la faptul că ar putea astfel să le facă rău propriilor copii, căsniciei! Și chiar le critică pe cele care nu procedează asemenea! Asta, într-o societate în care oricum avem o lipsă teribilă de atenție în perioada de post-partum. Totul se întâmplă în casele tinerelor familii, ”pe fondul unei educații precare pe tema maternității și a lipsei unei asistențe pentru mamă/ lăuză care să includă sprijinul psihologic și trainingul pentru dezvoltarea unor abilități de bază pentru perioada aceasta atât de sensibilă (de la alăptare, până la gestionarea programului bebelușului, protecția și întărirea mamei pe fondul schimbărilor hormonale și psihologice, etc). Singura instituție care are o practică riguroasă pentru perioada de post-partum în România este Biserica Ortodoxă, care obligă o femeie lăuză care intră în biserică să se supună unei slujbe care să o curețe de păcate, de parcă a da naștere unei vieți, a fi parte din miracolul vieții poate fi ceva murdar.” Ce ar mai fi de comentat??
Se transmit reguli nescrise, de la mamă la fiică, de la tată la fiu. Psihoterapeutul Cătălina Hetel spune că oamenii au, pe lângă inconştientul personal, şi un inconştient colectiv. Gândiți-vă numai câte proverbe ne alimentează subliminal impresiile şi percepţiile. Am dat câteva exemple mai sus. Majoritatea induc raportul de putere între sexe sau nevoia de sexul celălalt. Una peste alta, putem spune că la noi există o mentalitate misogină și învechită.
Sper din suflet că femeile românce nu continuă într-o tristă indolență și mai sper că vor căpăta dragoste de sine! Problema este că „înţelepciunile populare” contravin valorilor promovate de drepturile omului și de o societate modernă, civilizată, iar noi nu prea conştientizăm asta! Nici noi și nici bărbații noștri! Am putea face un prim pas spre shimbare prin a începe să-i educăm corect pe fiii noștri și prin a ne scutura treptat de toate aceste concepții arhaice, duse cu mândrie și inconștiență dintr-o generație în alta…
Iar Dvs domnilor renunțați la ironie, descurajare, violență de toate tipurile, excludere, prejudecăți și indiferență!
”Nu înţelegem de ce devine atât de vag spiritul bărbaţilor noştri inteligenţi, când e vorba de fiicele şi surorile noastre? Când e vorba de îmbunătăţirea soartei femeii …” spunea Maria Flechtenmacher in 1880. A trecut mult timp de atunci, nu?
http://radiocatch22.com/femeia-romanca-romanca-din-strainatate/
Only 4 Ladies 