Însărcinată, în vacanță!

Contrar tuturor prejudecăților și ”înțelepciunii populare”, dacă suntem însărcinate, nu înseamnă că trebuie sa ne închidem în casa, la umbră! 🙂

Medicii spun că o vacanță este aproape oricând bine-venită pentru o femeie însărcinată sănătoasă, activă și cu poftă de călătorii! Momentul ideal pentru astfel de evadări este undeva între săptămâna 20 și săptămâna 30 de sarcină. Greața și somnolența au mai dispărut, pericolul pierderii sarcinii s-a diminuat, iar burtica nu este încă foarte mare!

În ultimele luni de sarcină este totuși indicat ca viitoarea mămică să rămână cât mai aproape de doctorul său și de spital, nu se va mai simți la fel de mobilă și trebuie să încerce să evite orice situație care ar putea duce la o naștere prematură! Dar chiar și atunci nu spune nimeni că nu se pot desfășura excursii scurte, cu mașina, nu foarte departe de domiciliu. Ba chiar sunt indicate pentru o stare bună de spirit și pentru relaxare!

Cu mașina!

Dacă drumul este lung, atunci trebuie să vă planificați pauze dese. Pauzele nu înseamnă că opriți câteva minute, ci că vă acordați timp suficient chiar și pentru o plimbare scurtă în aer liber și curat, pentru a vă dezmorți și a vă relaxa!

Cu avionul!

Este permis! Ba chiar preferabil mașinii! Ajungeți repede și în siguranță în destinații frumoase de vacanță! Trebuie însă să discutați cu medicul înainte, iar dacă el vă dă acordul, atunci nimic nu vă mai stă în cale!

How-To-Fly-Safe-And-Sound-While-Pregnant

Există câteva aspecte pe care trebuie să le luați în calcul. Zborul să nu fie mai lung de 4,5 ore! Să anunțați din timp agenția de turism sau linia aeriană că sunteți însărcinată, să întrebați dacă linia respectivă acceptă femei gravide și în ce moment al sarcinii!

Întrebați medicul dacă vă recomandă ciorapi de compresie pe timpul zborului și evitați călătoria cu avionul în timpul sarcinii dacă nu ați mai facut asta niciodată!

Mai există un aspect, pe care medicii îl iau în calcul atunci când gravidele se decid să călătorească în destinații în general îndepărtate, cu avionul! Nivelul de radiații! Se știe că personalul din domeniul aeronautic este de 10 ori mai expus radiațiilor solare decât noi, ceilalți! La anumite altitudinii, nivelul de radiații crește! Însă specialiștii spun că doar câteva ore de zbor, în timpul unei sarcini nu reprezintă sub nicio formă un pericol! Și cum nu sunteți stewardesă :), puteți călători cu avionul o dată, de două ori în timpul sarcinii, fără să vă supuneți niciunui risc!

Există un website care oferă informații despre existența exploziilor solare și a radiațiilor excesive asociate cu exploziile solare. Vizitați http://www.swpc.noaa.gov/,  pentru a obține informații actualizate asupra exploziilor solare. Dacă aveți posibiliatea de a alege, preferați zborurile la latitudini și altitudini mai mici, deoarece nivelul radiațiilor se dublează la fiecare 2000 m. Însă așa cum spuneam, un zbor de maxim 4,5 ore, într-o destinație nu foarte îndepărtată, nu presupune riscuri pentru o viitoare mămică!

Dacă vă doriți să mergeți la mare și afară este încă zăpadă, se poate! 🙂 O destinație ideală pentru femeile însărcinate sunt Insulele Canare! Se află în Uniunea Europeană, nu se zboară mai mult de 5 ore, nu există infacționalitate, animale periculoase, cutremure etc. Eu am încercat exact această destinație în luna a 5 a de sarcină și am avut o vacanță de vis! Am scris aici despre asta!

Kanarische Inseln_234_hotel_jardin_de_la_paz_tenerife_18_0,84,1494,1078_article237

De evitat însă sunt vacanțele la tropice! Pot exista probleme de adaptare la climă, alimentație, sunt necesare vaccinări și riscul unei infecții a tractului digestiv este foarte mare! Iar o deshidratare serioasă poate fi periculoasă atât pentru mamă cât și pentru copil!

Dacă vă programați vacanța în străinatate, nu uitați că este foare important să aveți si o asigurare de sănătate, care să acopere situațiile de urgență legate de sarcină, naștere și îngrijirea nou-născutului!

Orice femeie însărcinată poate avea parte de o vacanță de vis la soare! Trebuie doar să respecte câteva precauții!

– Nu ieșiți între orele 12-16 și nu vă expuneți prea mult fața (purtați pălării cu boruri mari și ochelari de soare ). Există riscul apariției cloasmei, așa-numita mască a gravidei care se caracterizează prin apariția unor pete (gălbui-maronii) pe față – frunte, bărbie, obraji, nas – fiind un fel de reacție de fotosensibilitate la soare. Aceasta poate apărea însă oricum, iar petele dispar cu timpul!

– Hidratatați-vă cât de mult posibil!

– Aplicați lotiunea cu factor de protecție cu o jumatate de oră înainte de expunerea la soare. Reînoiți aplicarea din două în două ore. În farmacii există creme speciale pentru gravide.

– Bebelușul este protejat în fața soarelui de lichidul amniotic. Totuși burtica trebuie unsă cu creme speciale întrucât pe lângă faptul că pielea este foarte întinsă se adaugă și uscaciunea cauzată de bronz ceea ce favorizează apariția vergeturilor! Puteți să vă acoperiți ABDOMENUL din când în când cu un prosop subțire, de culoare albă!

Pregnant holiday

Nu stați numai la umbra!

Soarele ajută la sintetizarea vitaminei D, de care organismul are nevoie în mod special în timpul sarcinii. Deci, acordați minim 10-15 minute pe zi expunerii la soare, între orele recomandate, de preferat cât mai de dimineață sau mult spre seară. Mai mult decât atât, soarele este indispensabil pentru starea psihică!

Așa că, dragi mămici, atunci când sunteți însărcinate nu înseamnă că v-ați îmbolnăvit! Din contră, aceasta este poate una dintre cele mai intense și mai frumoase perioade din viața unei femei! Vă puteți bucura în continuare de sport, ieșiri cu prietenii și vacanțe! Documentați-vă și nu lăsați nicio vecină din cartier să vă sperie! Cel mai important însă este vorbiți cu medicul! O vizită la acesta înainte de a plănui plecarea, vă poate ajuta sa luați cea mai buna decizie legată de locul și modul în care veți petrece această perioadă de odihnă și relaxare! Și încă ceva, nu ratați ocazia de a vă bucura de o ultimă vacanță romantică alături de partener!

Vacanță plăcută! 🙂

08515598-112001_L

Schwangerschaft & Geburt – Birgit Gebauer-Sesterhenn, Thomas Villinger.

http://parinti.acasa.ro/sarcina-82/insarcinata-la-mare-la-soare-759.html

http://www.swpc.noaa.gov/

Cum îi protejăm pe cei mici în zilele caniculare?

Soarele, bun prieten al copilului, pentru că ii asigura vitamina D necesară creșterii, se poate transforma în zilele caniculare într-un dușman de te­mut!

Specialiștii au câteva recomandări, pentru a-i ajuta pe cei mici să facă față mai bine temperaturilor ridicate!

sun_protection

•Hainele!

Copiii trebuie să fie îmbrăcați cu hăinuțe ușoare, tricouri și pantaloni scurți, rochițe, realizate din materiale care respiră!

• Fiți prudenți în mașină!

Chiar și cu aer conditionat, copiilor le poate fi extrem de cald în mașină!  Evitați husele groase și orice alte pături și minimizați pe cât posibil expunerea la soare! Încercați să parcați tot timpul mașina la umbră iar scaunul auto special pentru copii să fie așezat la mijlocul banchetei cât mai departe de fereastra! Dacă aveți de gând să mergeți cu mașina pentru o perioadă lungă de timp, opriți periodic și asigurați-vă că micuțului nu îi este prea cald. Evitați pe cât posibil plimbările cu mașina la orele de vârf!

• Somnul!

Scoateți bara de protecție de la patul copilului dacă se poate, pentru a maximiza fluxul de aer! Puteți folosi fără probleme un ventilator pentru ca aerul să circule în camera în timp ce copilul doarme. Păturile groase, pernele, jucăriile de pluș nu au ce să caute în pătuțul copilului! Mai ales pe vreme caniculară… Temperatura ideală pentru copil, atunci când acesta doarme este de 18-20 de grade…Dar este aproape imposibil să obțineți asemenea valori în plină vară!

Puteți deschide aerul condiționat. Ideal este să bată în altă cameră iar aerul să circule. Aparatul se poate afla chiar în camera copilului dar aveți grijă să nu fie îndreptat spre acesta. Dacă nu bate corespunzător, puteți să îl lăsați deschis cu 2, 3 ore înainte de ora de culcare și apoi să-l închideți. Despre temperatura optimă, în camera copilului, am scris aici! Iar despre măsuri de siguranță a somnului, aici și aici!

• Hidratarea!

Sugarii si copii mici au un risc crescut de deshidratare. Activitatea lor metabolică intensă determină producerea unei cantități mari de căldură, iar suprafața cutanată prin care se realizează evaporarea, raportată la masa corporala, este mare. Acest risc este mult mai crescut în condiții de temperatură crescută a mediului ambient. Procentul de apă din organismul copilului este de 70-80%, față de 60-70% în organismul adultului.
De asemenea, deshidratarea este mult mai severă și greu de controlat la copil datorită imaturității mecanismelor sale de aparare și a lipsei de colaborare!

Pentru copiii sub 6 luni, cantitatea de lapte matern sau formula sunt de obicei suficiente pentru a le oferi toată hidratarea de care au nevoie! Nu trebuie să le oferiți apă sau ceai suplimentar! Daca bebelusul este alimentat natural, atunci mama trebuie să se hidrateze foarte bine printr-un consum cât mai mare de apă, ceai, compot! Dacă sunteți preocupați de deshidratare sau observați că scutecele umede se împuținează, discutați cu medicul pediatru!

Sloganul adresat adulților „beti 2-3 litri de lichide zilnic” și care se poate traduce „administrati copiilor 100-150 ml/kg-corp de lichid zilnic” devine foarte important vara!

Copiii mai mari, pot consuma nu doar apă ci și fructe! Acestea reprezintă o sursă excelentă de apă, deci și de hidratare. În plus, sunt foarte gustoase și greu de refuzat de către micii pofticioși. De exemplu, pepenele rosu conține apă in proportie de peste 90%. Bogat în vitamine, pepenele roșu apără organismul celui mic de infecții, prin formarea de anticorpi. Din lista fructelor care hidratează organismul copilului nu ar trebui să lipsească nici pepenele galben, portocalele, mandarinele sau grapefruitul! Și sucurile naturale contribuie la păstrarea unui nivel optim de hidratare. Se recomandă ca sucurile sa fie preparate în casă, din ingrediente proaspete!

Pentru copilașii mai mari, puțină apă și câteva pahare de plastic sunt tot ce aveți nevoie pentru a transforma cada din baie într-o distracție răcoroasă , mai bine zis o „piscină” interioară! 🙂 Astfel îi protejați de soare! Când trec orele de vârf puteți să le umpleți o piscină de plastic cu apă, pe terasă sau în curte! Dar obligatoriu, trebuie să poarte pălărie!

• Pielea!

Bebelușii se pot arde după doar câteva minute de expunere la soare! Iar studiile au arătat că expunerea la soare în timpul copilariei este legată apariția cancerului de piele la maturitate, așa că este foarte important să protejăm copilul atunci când se joacă afara!

AAP recomandă ca sugarii mai mici de 6 luni să nu fie lăsați în lumina directă a soarelui și ar trebui să evitați folosirea cremelor cu protecție solară cu excepția cazurilor când locurile umbroase sau hainele ușoare nu sunt disponibile.

După vârsta de 6 luni, puteți folosi protecție solară pe copil ori de câte ori se joacă afară. Pălăriile și îmbrăcămintea ușoară de protecție ar trebui să fie utilizate atunci când este cazul pentru a asigura o protecție suplimentară!

Atunci când alegeți protecție solară, alegeți pentru copii creme cu SPF 25 (minim) și etichetate ca fiind cu „spectru larg”, deoarece protejează împotriva mai multor tipuri de raze UV. Atunci când se aplică protecție solară, urmați instrucțiunile cu atenție, pentru a maximiza eficiența! Cel mai bine este să se aplice crema cu 30 minute înainte de a merge în afara astfel încât să aibă timp să acționeze!

Razele UV sunt cele mai intense în zilele de vară, între orele 10:00 și 16:00. Pentru a minimiza expunerea, joaca afară ar trebui să aibă loc dimineața devreme sau seara.

Nisipul, betonul și apa reflectă lumina soarelui și cresc expunerea, astfel încât trebuie să fiți foarte precauți atunci când joacă are loc pe sau în apropierea acestor suprafețe!

Razele UV care provoacă leziuni ale pielii sunt încă prezente atunci când cerul este acoperit de nori! Pălăriile de protecție solară, îmbrăcămintea ușoară și umbrelele de soare ar trebui să fie în continuare folosite, chiar dacă afară nu este luminos și însorit!

Poate nu vor fi acceptați foarte ușor, dar ochelarii de soare cu protecție UV ajută la protejarea ochilor copiilor noștri!

Joaca afară este o modalitate foarte bună pentru a explora lumea și a dezvolta abilități motorii! Aceste sfaturi ne pot ajuta pe noi și pe copiii noștri să avem o vara distractivă și interesantă, chiar și atunci când e cald afară!

American Academy of Pediatrics, Committee on Environmental Health. Ultraviolet Light: A Hazard to Children. Pediatrics. 1999:104(2)328-332
Balk SJ, the Council on Environmental Health and Section on Dermatology. Ultraviolet Radiation: AHazard to Children and Adolecents. Pediatrics. 2011:127(3);e791-e871.

Când învățăm din greșeli…

Ian și Linda Williams au crezut că au făcut o alegere în cunoștință de cauză atunci când s-au decis să nu își vaccineze copiii. Abia după ce fiul lor a ajuns la terapie intensivă infectat cu tetanos, și-au dat seama că au făcut o greșeală teribilă!

„Greseala pe care am făcut-o a fost că am subestimat bolile și am supraestimat reacțiile adverse ale vaccinului”, spune tatăl, Ian Williams, care vorbește în public despre calvarul familiei sale într-un efort de a avertiza alți părinți cu privire la pericolele ce însoțesc decizia de a nu imuniza copiii.

Tăietură minoră, infecție majoră! Cam asta a pățit fiul lor!

Totul a început atunci când Alijah în vârstă de șapte ani, a avut o mică tăietură în partea de jos a piciorului, în luna decembrie a anului 2012.

„Desigur, nu am crezut că este ceva grav, a fost doar o mică tăietură, dar câteva zile mai târziu, copilul a început să aibă simptomele unui accident vascular cerebral”, spune domnul Williams.

„În timpul nopții a început să aibă simptome serioase. Fața lui se contorsiona și avea dureri!”

După 24 de ore petrecute în Auckland’s Starship Children’s hospital, medicii l-au diagnosticat pe Alijah cu tetanos și a fost dus la terapie intensivă.

Dl Williams își amintește agonia fiului său: „este un lucru teribil … întregul corp se încordează, brațele se ridică!”

„Este ca și cum ai avea crampe, dar peste tot, chiar și pe față! Totul se încordează, inclusiv maxilarul.”

„Bacteria tetanosului produce o toxină care atacă nervii.”

„Starea lui era atât de gravă încât medicii i-au indus coma!”

Ian și soția sa au fost rugați să părăsească sala pentru ca medicii să poată face o incizie la nivelul gâtului lui Alijah, pentru a putea introduce un tub prin care copilul să poată fi puternic sedat pentru următoarele trei săptămâni. Pentru a-i permite organismului să se vindece!

„Ne-am simțit groaznic! El a suportat toate aceste dureri din cauza noastră! A fost foarte evident că am făcut o greșeală.”

DECIZIA DE A NU VACCINA

În afară de Alijah, soții Williams mai au un fiu de nouă ani și o fiică de doi ani. Și spun că după ce au făcut propriile cercetări au ajuns la concluzia că nu trebuie să-și vaccineze copiii!

„Soția mea era foarte împotriva vaccinării! Avea ea motivele ei!”, spune tatăl.

„Soția mea are chiar și o diplomă ca moașă. La început, am fost deschiși în ambele direcții! Dar dacă veți căuta ”vaccines” pe Google veți obține o mulțime de argumente pro și o mulțime contra. Le veți citi pe toate iar cele contra vor cântări suficient cât să începeți să credeți toate lucrurile care se spun.”

”Se pare că argumentele pro sau contra sunt într-o pondere aproximativ egală.”

Williams spune că a fost influențat de poveștile pe care le-a citit pe internet, ” că vaccinurile determină apariția autismului, că acestea conțin mercur și aluminiu sau că ar fi promovate de companiile farmaceutice doar pentru profit”.

„Există o serie de mituri și este foarte ușor să te lași păcălit!”

„De îndată ce medicii au spus că băiețelul nostru a făcut tetanos, ceilalți doi copii au fost vaccinați a doua zi.”

A SPUNE ȘI ALTORA

Williams a ținut neapărat să facă un pas neobișnuit, acela de a expune public ceea ce s-a întâmplat cu Alijah.

Ian Williams spune că vrea să ajute alți părinți care, consideră el, ar putea fi la fel de copleșiți de avalanșa online de informații contradictorii cu privire la vaccinuri.

„Nimeni nu vrea să facă rău propriilor copii, nici eu nu am vrut asta, desigur!

Principalul lucru pe care ar trebui să-l faci ca părinte atunci când cauți informații cu privire la vaccinare, ar fi de fapt cel mai ușor și mai logic lucru posibil. Acela de a aborda mai mulți medici și de a le cere părerea vizavi de vaccinare. Veți descoperi că aproape toți sunt pentru! Apoi, puneți-vă întrebarea: DE CE?”

„Dacă ați ajunge să aveți de-a face cu aceste boli… sunt teribile. Unii copii mor!”

„Greșeala pe care am făcut-o a fost ca am subestimat bolile si am supraestimat reacțiile adverse ale vaccinurilor”

REACȚIILE

În ciuda dezbaterilor de multe ori extrem de înverșunate și polarizate în jurul vaccinării copiilor, Ian Williams spune ca a fost fericit să își spună opinia și că reacțiile la povestea lui Alijah au fost neașteptat de multe și pozitive.

„Am avut un ecou foarte mare în Noua Zeelandă. Alijah a fost pe prima pagina a două dintre cele mai mari publicații iar medicii noștri au pus poza lui în cabinete. Foarte multe familii nehotărâte au decis să-și vaccineze copiii.”

A existat o creștere a ratelor de vaccinare în Noua Zeelandă după ce povestea a fost publicată pentru prima dată în luna ianuarie.

„De aceea am făcut-o!!!”

Alijah se recuperează bine.

„După trei săptămâni de terapie intensivă situația a început să se îmbunătățească treptat”, spune Williams.

„I-au dat medicamente din ce în ce mai puține iar sistemul nervos a început să se vindece.”

Când a ieșit din sedare, Alijah a trebuit să învețe să meargă și să mănânce din nou!

„E bine acum și tot ce se poate vedea sunt unele cicatrici pe gât de la traheotomie, pe care va trebui, probabil, să le aibă întreaga lui viață”.

„Este un preț mic pe care l-am plătit. Zece la sută din persoanele cu tetanos mor!”

CE ESTE TETANOSUL?

Tetanosul este cauzat de bacterii care sunt prezente în sol, praf și gunoi. Bacteriile pot intra în organism prin intermediul unei răni care poate fi foarte mică. Tetanosul nu se transmite de la o persoană la alta!

Tetanosul este o boală potențial fatală, care atacă sistemul nervos. Aceasta provoacă spasme musculare simțite mai întâi la nivelul gâtului și mușchilor maxilarului. Tetanosul poate duce la dificultăți de respirație, convulsii dureroase și ritm cardiac anormal.

Din cauza imunizării eficiente, tetanosul este acum rar în Australia și în altepărți ale lumii, dar încă mai apare la adulți care nu au fost imunizați împotriva bolii sau care nu au avut vaccinuri rapel!

Vaccinurile antitetanos sunt oferite gratuit copiilor!

Aveți mai jos câteva link-uri, despre cum a fost reflectat cazul în presă:

http://www.abc.net.au/local/stories/2013/06/06/3776327.htm

http://www.stuff.co.nz/national/health/8199964/We-were-hippies-about-it

http://sciblogs.co.nz/code-for-life/2013/01/19/vaccination-why-learn-the-hard-way/

http://www.nzherald.co.nz/nz/news/article.cfm?c_id=1&objectid=10860122

http://thestir.cafemom.com/big_kid/156800/parents_choose_not_to_vaccinate

De ce este România pe primul loc în Europa la mortalitate infantilă?

România se menține pe primul loc în Uniunea Europeana în ceea ce privește mortalitatea infantilă, înregistrând în continuare cea mai mare rată din tot spațiul european, respectiv 9,4 la 1000 de copii născuți vii în 2011, conform studiului „Starea mamelor din întreaga lume” („State of the World’s Mothers”) , realizat de Save the Children International.

In România mor anual, în medie, 1.900 de bebeluși, adică unul la fiecare cinci ore!

Ce stă la baza acestor cifre de-a dreptul îngrijorătoare?

Una din cauze ar fi bolile de natură congenitală, adică boli ereditare și malformații, sau apărute după naștere, cum ar fi afecțiuni ale aparatului respirator, ale aparatului digestiv sau boli infecțioase și parazitare, care sunt considerate ușor tratabile în țările dezvoltate!

„Apoi, avem decesele prin accidente. Ca și cauze intermediare, vorbim despre deficiențe ale sistemului sanitar. Este cunoscut și mult discutat faptul că sistemul sanitar românesc are multe probleme de la subfinațare, la nivelul de performanță, lipsa medicilor și a asistentelor medicale, lipsa dotărilor și aparaturii necesare, lipsa igienei din punctele medicale și lista poate continua” susțin reprezentanții Asociației Salvați Copiii!

Alte cauze binecunoscute ar fi sărăcia și nivelul scăzut de educație al mamelor, care nu merg la controale în timpul sarcinii și nu respectă regulile de igienă pentru îngrijirea nou-născuților ori schemele de vaccinare!

bebe

Penumonia rămâne însă principala cauză de deces la copiii sub 5 ani în România, conform datelor OMS.

Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), România se află pe primul loc în lume ca rată de decese provocate de pneumonie, în categoria de vârstă 0-5 ani. In anul 2010, 29% dintre cazurile de mortalitate infantila au fost cauzate de această boală prevenibilă.

Peste 50% dintre cazurile de pneumonie care pun în pericol viața copiilor sunt provocate de bacteriile Hib (Haemophilus influenzae tip b) și pneumoccoc, boli care pot fi prevenite prin vaccinare.

Statisticile arată o creştere îngrijorătoare a cazurilor de boli infecţioase ale copilăriei faţă de anii precedenţi.

„România este una dintre ţările cu incidenţă ridicată la boli ce pot fi prevenite prin vaccinare, cum sunt rujeola – locul 3 în Europa sau hepatita B – locul 6 în Europa”, a mai spus medicul.

”Astfel, în 2011 s-a înregistrat o creştere a cazurilor de rujeolă, fiind confirmate 4.239, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2010, când au fost doar 193 de cazuri, în 79,6 la sută dintre cazuri fiind vorba despre nevaccinaţi.

În cazul varicelei, în anul 2011 au fost raportate, la nivel naţional 52.342 cazuri, faţă de 36.245 în 2010. Şi numărul cazurilor de rubeolă a crescut în 2011 la 3.494, de la 350 în 2010.

De asemenea, în 2011 au fost înregistrate la nivel naţional 37.595 de cazuri de boală diareică acută, spitalizate.

Gastroenterita cauzată de rotavirus este o afecţiune foarte frecventă, în special la copiii mici: se estimează că 95 la sută dintre micuţi se vor contamina înainte de a împlini vârsta de cinci ani”, a precizat profesorul Marin Burlea.

În România, doar trei la sută dintre copii sunt vaccinaţi antipneumococic, mai puţin de trei la sută sunt complet protejaţi împotriva varicelei şi numai doi la sută sunt vaccinaţi anti-rotavirus!

Totodata, mortalitatea în cazul sarcinilor de cel puțin 22 de saptamani a fost, în 2010, deosebit de ridicată în România, fiind cea mai mare dintre țările europene. Astfel, 9,8 bebeluși din 1.000 au murit la naștere, potrivit unui raport Peristat.

O treime din aceste decese pot fi prevenite prin dezvoltarea de programe-suport pentru mame și copii, campanii de informare cu privire la importanța vaccinării, precum și prin dotarea maternităților și secțiilor de nou-născuți cu echipamente medicale performante! Despre o soluție ingenioasă, găsită de finlandezi atunci când ei se confruntau cu o mortalitate infantilă crescută, am scris aici.

Pentru a continua scăderea mortalității infantile la nivel mondial, experții Save the Children International au punctat o serie de recomandari, printre care:

1.Toate mamele și nou-născuții trebuie să aibă acces la îngrijire specializată, care este esențială pentru supraviețuirea lor.
2.Moașele, împreună cu toate asistentele care lucrează în comunități, trebuie să aibă pregatire în domeniu și să se asigure că există în proximitatea locală spații medicale dedicate îngrijirii mamei și copilului, pentru a preveni astfel complicațiile care ar putea apărea. Spre exemplu, ar trebui sa fie o rutină, întâlnită în toate țările, ca mamele aflate în travaliu prematur să primească o injecție conținând corticosteroizi, care ajută plămânii copilului să se matureze și să prevină problemele de respirație atunci când acesta s-a născut.
3.Pentru infecții simple, dar care pot fi fatale atât pentru mamă cât și pentru bebeluș, ar trebui să existe antibiotice disponibile.
4.Moașele și toți participanții la naștere au nevoie de instruire specială pentru ca nou născutii să supraviețuiască „minutului de aur” – primul moment după naștere atunci când, în cazul în care un copil nu respiră spontan, o intervenție simplă poate să-i salveze viața.
5.Mamele trebuie încurajate și susținute să alăpteze exclusiv imediat după naștere! Nu costă aproape nimic, însă s-a demonstrat că alăptarea ar putea salva sute de mii de vieți de copii în fiecare an.

„Îmbunătăţirea alimentaţiei, prevenirea şi tratamentul bolilor copilărie, creşterea accesului la informaţie sunt factori care pot duce la scăderea ratei mortalităţii infantile” spun specialiștii!

http://www.nineoclock.ro/romania-has-highest-number-of-underage-mothers-in-europe/

http://www.neurope.eu/article/under-five-mortality-rate-among-european-children-lowest-world

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/boli/pneumonia-ramane-principala-cauza-a-mortalitatii-infantile-in-romania-1200998

http://www.gandul.info/stiri/eurostat-mortalitatea-infantila-in-romania-dubla-fata-de-media-europeana-majoritatea-deceselor-survenite-la-copiii-sub-cinci-ani-puteau-fi-evitate-9757999

http://www.paginamedicala.ro/stiri-medicale/Romania-se-mentine-pe-primul-loc-in-UE-la-mortalitatea-infantila_18745/

http://stiri.tvr.ro/romania-pe-primul-loc-la-mortalitatea-infantila-in-europa_30231.html

De ce Finlanda se află printre țările cu cea mai mică rată a mortalității infantile?

Acum 75 de ani a fost pentru prima dată când femeile însărcinate din Finlanda au primit de la stat o cutie! Cu singuranță vă întrebați despre ce fel de cutie este vorba?

Ea reprezintă un fel de kit al mamei începătoare. Conține hăinuţe, aşternuturi, un sac de dormit, o saltea, produse de baie, scutece şi jucării dar mai are un rol! Pe cât de interesant, pe atât de practic! Ea poate fi folosită ca un pătuț pentru nou-născuți! Și unii spun că datorită acestei cutii Finlanda are una dintre cele mai mici rate ale mortalității infantile din lume!

Am scris aici despre regulile de siguranță pentru somnul copiilor (recomandate de OMS), iar patuțul propriu cu o saltea bună și sacul de dormit erau printre ele!

Este o tradiție care datează din 1930 și a fost proiectată pentru a oferi tuturor copiilor din Finlanda, indiferent de condiția lor socială, un start egal în viață.

Acest așa-zis pachet de maternitate – un cadou din partea guvernului – este disponibil pentru toate femeile însărcinate!

Dacă se așează salteluța din dotare în partea de jos, cutia devine primul pat al copilului. Mulți copii, din toate mediile sociale, au astfel parte de un somn odihnitor dar mai ales sigur între cei patru pereți de carton.

finish box
Mamele finlandeze au de ales între a lua cutia, sau o subvenție în numerar, stabilită în prezent la 140 de euro, dar 95% optează pentru celebra cutie care valorează din punct de vedere practic mult mai mult!

Tradiția datează din 1938. La început, aceasta a fost disponibilă doar familiilor cu venituri mici, dar acest lucru s-a schimbat în 1949.

„Nu numai că era oferită tuturor viitoarelor mame, dar legislaţia sublinia că pentru a o putea obţine, mamele erau obligate să meargă la control medical înainte de cea de-a patra lună de sarcină”, a declarat Heidi Liesivesi, care lucrează la Instituţia de Asigurări Sociale din Finlanda.

Aşadar, cutia le asigura mamelor tot ceea ce aveau nevoie pentru a-şi îngriji copiii, determinându-le totodată pe acestea să meargă la doctor.

Genial! Mai ales dacă mă gândesc că România are cea mai ridicată rată a mortalității infantile din UE. Iar motivele sunt cât se poate de clare…lipsa condițiilor corespunzătoare pentru bebeluși, lipsa de informare a mamelor cu privire la siguranța somnului, a alimentației, lipsa mijloacelor financiare și nu în ultimul rând, schemele de imunizare întrerupte sau incomplete și lipsa controalelor medicale! ”Cutia minune” ar rezolva cred că peste 80 la sută din aceste probleme și la noi!

Drept dovadă, în 1930, Finlanda era o ţară săracă iar mortalitatea infantilă era ridicată (65 de copii din 1000 mureau). Însă în următoarele decenii, situaţia s-a îmbunătăţit semnificativ!

Despre mortalitatea infantilă cu adevărat îngrijorătoare din România voi face un articol separat!

Dacă doriți să știți mai în detaliu ce conține cutia, puteţi accesa site-ul Kela. În mare este vorba despre: saltea, husă pentru saltea, cearşaf de pat, cearşaf de pătură, pătură, sac de dormit; cutia în sine promovată ca pătuţ; costum de iarnă, căciulă, mănuşi cu un deget izolate şi ghetuţe; costum subţire cu glugă şi salopete tricotate; șosete, mănuşi, căciulă tricotată, cagulă; body, costumaşe, colanţi; prosop de baie cu glugă, forfecuţă pentru unghii, perie de par, periuţă de dinţi pentru copii, termometru de baie, cremă pentru iritaţia produsă de scutec, prosop; scutece din pânză şi muselină; cărţi cu imagini şi jucării educaţionale; bureţi pentru sutien şi prezervative.

_67962993_contents_millakontkanen

Unele familii nici nu şi-ar putea permite tot ceea ce se găseşte într-o astfel de cutie, în timp ce pentru altele este o modalitate de a economisi timp.

„Un raport recent reliefa că mamele finlandeze sunt cele mai fericite din lume şi când l-am citit m-am gândut la cutie. Suntem îngrijite foarte bine, chiar dacă acum au fost reduse unele dintre serviciile publice”, a declarat Titta Vayrynen, în vârstă de 35 de ani, mama a doi băieţei.

Cel mai mare beneficiu al cutiei a fost faptul că părinții erau încurajați către un ”parenting” de calitate!

Bebelușii dormeau în trecut în același pat cu părinții lor și s-a recomandat stoparea acestui fenomen„, a declarat Panu Pulma, profesor la University of Helsinki. Posibilitatea folosirii cutiei pe post de pat a avut ca rezultat faptul că oamenii au început să doarmă separat de copiii lor.

La un moment dat, din kit-ul începătorului au fost eliminate voit biberoanele pentru a promova alăptarea!

Unul dintre principalele obiective ale întregului sistem a fost acela de a determina femeile să alăpteze cât mai mult„, spune Pulma. Și, adaugă el, ”acest lucru s-a și întâmplat!”

El crede, de asemenea, că inclusiv cartea cu fotografii a avut un efect pozitiv, încurajând interesul copiilor pentru cărți și într-o bună zi pentru citit.

Și, în plus față de toate acestea, Pulma spune, ”cutia este un simbol al egalităţii şi al importanţei pe care au copiii şi maternitatea”!

http://www.bbc.co.uk/news/magazine-22751415

http://www.descopera.ro/dnews/10929900-de-ce-dorm-bebelusii-din-finlanda-in-cutii-de-carton

http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-ce-dorm-copiii-finlandezi-in-cutii-de-carton-1040898.html

http://www.ziare.com/articole/rata+mortalitate+infantila

http://www.ahousecallednut.com/a_house_called_nut/2011/03/guest-post-at-motheringcom.html

Copiii primesc prea multe antibiotice

După ce medicul Alexander Fleming a descoperit în 1928 penicilina, s-a deschis pentru medicină o nouă eră! În sfârșit doctorii puteau să trateze infecțiile bacteriene iar pacienții cu pneumonie ori septicemie nu mai erau din start pe lista neagră.

După nici 100 de ani, au început să apară problemele. Anumite bacterii au devenit rezistente la medicamente! În unele țări există antibiotice care nu mai au absolut niciun efect asupra unor boli destul de banale la o primă vedere…

Medicii prescriu adesea antibiotice, însa numai în aproximativ unul din zece cazuri recomandarea este corectă. Cercetătorii americani au publicat un studiu în Journal of the American Medical Association, în care sugerează că antibioticele sunt prescrise în mod exagerat și pe scară largă pentru inflamații banale ale gâtului cauzate de infecții virale.

Problema apare mai ales la copii! Foarte mulți pediatri prescriu antibiotice fără rost.

Mai există și un alt fenomen. Mamele sunt cele care insistă pe lângă medic sau farmacistă pentru obținerea medicamentelor de acest gen, doar pentru o banală răceală!

Doctorii ar trebui să cântărească de două ori înainte dacă un caz medical are cu adevărat nevoie de tratament cu antibiotice iar părinții ar trebui să se informeze mai bine.

Iată care sunt cele mai importante întrebări pe care părinții și le pun.

1. Când este prescrierea unui antibiotic cu adevărat necesară?

Când o boală este provocată de BACTERII  și nu de virusuri, iar sistemul imunitar NU POATE FACE FAȚĂ DE UNUL SINGUR AGENTULUI INFECȚIOS! Medicamentul omoară bacteriile ori le atacă abilitatea de a se înmulți. Împotriva altor agenți, de cele mai multe ori, antibioticele nu au niciun efect. În special împotriva virusurilor care provoacă banala răceală ori infecțiile acute ale urechilor. Uneori în cazul unor astfel de răceli apare suprainfecția. Alături de virus se constată existența unei bacterii. Atunci trebuie să luăm antibiotic!

2. Care este de fapt pericolul atunci când antibioticele sunt prescrise fără motiv?

Din cauza consumului haotic de antibiotice, multe tulpini de bacterii au devenit foarte rezistente (prin­tre cele mai utilizate antibiotice se numără penicilina, ampicilina, eritromicina), astfel că bolile generate de acestea nu mai pot fi tratate cu ușurință. Practic specialiștii duc o luptă continuă cu microbii care se înmulțesc, devin din ce în ce mai rezistenți, iar omenirea trebuie să fabrice medicamente noi și mai puternice pentru a avea succes! Iar lupta cu natura nu a fost niciodată una ușoară! Există și o altă problemă, mulți medici folosesc antibiotice foarte puternice pentru infecții care ar putea fi tratate cu antibiotice mai simple. Ar trebui să păstrăm antibioticele puternice strict pentru infecții grave. Există chiar posibilitatea ca la un moment dat anumite boli banale să nu mai poată fi vindecate!

Mai mult decât atât, antibioticele recomandate după ureche pot duce la probleme ale florei bacteriene și generează alergii, astm ori favorizează apariția ciupercilor! Chiar şi administrarea pe durate scurte poate modifica pe o perioadă îndelungată flora intestinală. Alte studii au atras atenţia că administrarea de antibiotice creşte şi riscul bolilor inflamatorii ale tubului digestiv. „Din ce în ce mai multe dovezi arată că flora intestinală joacă un rol important pentru boli precum obezitatea şi cancerul colorectal”, confirmă Patrick Berche, microbiolog la Spitalul Necker (Paris). În plus, un sistem imunitar ajutat în permanență cu antibiotice va slăbi!

3. De ce primesc copiii totuși atât de multe antibiotice?

Dacă o boală este provocată de un virus sau de o bacterie, specialiștii nu ne pot spune imediat. Există anumite repere dar ele nu sunt sută la sută sigure. Cele mai evidente sunt în general infecțiile urinare sau cele streptococice. Când nu este clar cu ce au de a face, doctorii prescriu în general, direct, din motive de siguranță, antibiotice! Soluția ideală este însă expectativa, pentru a observa dacă simptomele se înrăutățesc sau nu.

La copii însă cei care insistă panicați sunt de cele mai multe ori părinții. Astfel se ajunge la situațiile discutate mai sus.

4. Cum ar trebui să se comporte părinții atunci când copilul este bolnav?

Medicii spun că aceștia ar trebui să aibă în primul rând, foarte multă răbdare!  Părinților ar trebui să le fie clar că sistemul imunitar al copilului are nevoie de timp pentru a putea să lupte împotriva bolilor. Iar un antibiotic oricum nu ajută, dacă este luat pentru a combate ceva ce oricum nu poate combate, cum ar fi de exemplu, o infecție virală! Copiii au nevoie în primul rând, așa cum spuneam mai sus, de timp și liniște pentru a se pune pe picioare. Doctorii le recomandă părinților să observe copiii cu atenție. Există o regulă de aur! ”Atâta timp cât un copil se joacă, în cele mai multe cazuri boala nu este gravă!” Ar trebui așteptat până când simpotmele par să se înrăutățească! Între timp, ajută foarte bine preparatele din plante, homeopatia, hidratarea ori antitermicele corect dozate. Dacă nu apare nicio îmbunătățire ci din contră, atunci medicul poate prescrie în general după 7-10 zile un antibiotic. Este foarte important pe de altă parte, ca atunci când antibioticul a fost prescris, părinții să i-l ofere copilului în dozele corecte, pentru toată perioada recomandată, chiar dacă simptomele încep să dispară. Chiar și tratamentul incomplet poate determina rezistența la antibiotice. Dacă o persoană nu termina cura, cresc șansele unei viitoare rezistențe!

Așa că dragi mame, nu vă mai supărați pe medicul vostru atunci când după 5 zile de răceală nu vrea încă să-i prescrie copilului antibiotic! Bucurați-vă! Înseamnă că aveți un pediatru bun!
antibiotika

http://www.whattoexpect.com/toddler-safety/overusing-antibiotics.aspx

http://www.healthychildren.org/English/safety-prevention/at-home/medication-safety/Pages/Antibiotic-Prescriptions-for-Children.aspx?nfstatus=401&nftoken=00000000-0000-0000-0000-000000000000&nfstatusdescription=ERROR%3a+No+local+token

http://www.desprecopii.com/info-id-501-nm-Abuzul-de-antibiotice.htm

http://www.elternwissen.com/gesundheit/kinderkrankheiten/art/tipp/wann-sind-antibiotika-bei-kindern-wichtig.html

http://www.sueddeutsche.de/gesundheit/antibiotika-kinder-werden-haeufig-falsch-behandelt-1.1285592

Un tip de ”bonding” mai special! Contact piele-pe-piele cu tatăl, imediat după naștere!

În articolul de ieri, vă promiteam că o sa scriu despre un tip de apropiere deosebită, ce poate avea loc în prima oră după naștere! Așa cum am detaliat aici, s-a demonstrat științific că prima oră de viață este foarte importantă pentru dezvoltarea bebelușului, fiind dovedite avantaje fizice si psiho-emoționale atât pe termen scurt, cât și pe termen lung !

Pe scurt, este vorba despre a-i oferi nou-născutului șansa de a beneficia de contact neîntrerupt piele-pe-piele cu mama în primele sale minute de viață. Conceptul de oră magică nu presupune cheltuieli în plus pentru maternităţi, ci doar o minimă pregătire pentru personalul care asistă la naştere. De asemenea, se poate aplica atât în cazul mamelor care nasc natural, cât şi al celor care au făcut cezariană şi sunt sub anestezie.

Există însă și situații în care mama a suferit o operație, este trează, nu a avut anestezie totală și cu toate astea contactul piele-pe-piele între ea și nou-născut ar putea fi limitat, din motive practice, medicale sau de siguranță. În aceste cazuri, tatăl poate avea un rol deosebit de important!

S-a făcut un studiu foarte interesant. A avut ca scop principal observarea efectelor pe care contactul piele-pe-piele cu tatăl, al bebelușului sănătos născut la termen prin cezariană, le poate avea. Comparativ cu  rutina convențională, de a lăsa copiii în pat în primele 2 ore după naștere.

Douăzeci și nouă de perechi tată-copil au participat la un studiu randomizat, controlat. Au fost împărțiți în două grupuri. Copiilor din primul grup li s-a permis să aibă contact piele-pe-piele cu tatăl imediat după naștere iar cei din al doilea grup au fost lăsați într-un pătuț de spital. Datele au fost colectate pe bandă, mai exact, s-a înregistrat timpul de plâns pentru sugari și s-au făcut observații ale raspunsului comportamental al copiilor.

Constatarea principală a fost impactul pozitiv pe care contactul piele-pe-piele cu tatăl l-a avut asupra copiilor care plângeau. Înregistrările au demonstrat că sugarii din grupul ce a beneficiat de contact au strigat mult mai puțin decât copiii din grupul tratat convențional. Intensitatea plânsului copiilor care se aflau în brațele taților a descrescut în termen de 15 de minute de la inițierea apropierii.

Analizele au arătat de asemenea că bebelușilor care au rămas pe pieptul tatălui le-a fost influențată stărea de veghe. Acești copii au devenit somnoroși în termen de 60 de minute după naștere, în timp ce copiii lăsați în pat ajuns la aceeași stare abia după 110 minute.

Specialiștii spun că atunci când nou-născutul este ținut în contact piele-pe-piele, se ajută la stabilirea unui atașament profund între acesta  și părinți. O astfel de procedură este crucială pentru îmbunătățirea sănătății (inclusiv scăderea cu 20-22% a ratei mortalității neonatale)!

Mai concret, în ceea ce privește copilulbeneficiile se referă printre altele la: normalizarea temperaturii corpului, a respirației și activitații cardiace, reglarea nivelului de glucoză. Avantajele sunt si la nivel psiho-emoțional, copilul fiind capabil de autocontrol, adica își va induce starea de calm atât imediat după naștere – bebelușul va plânge mai puțin, putând auzi bătăile inimii și vocea  mamei sau a tatălui – cât și mai târziu, când va fi mai mare. De asemenea, va interacționa mult mai ușor cu cei din jur, ajutându-l să se integreze mai ușor în societate.

De-a lungul timpului, rolul tatălui în preajma procesului de aducere pe lume a unui copil a fost din păcate neglijat. Ba chiar, datorită lipsei de informare, a unor cutume regionale și prejudecăți, tatăl a fost îndepărtat pe cât posibil de momentul nașterii propriului copil. Concluzia evidentă a studiului a fost că nou-născuții consolați prin contactul piele-pe-piele cu tatăl s-au oprit mai repede din plâns, au devenit mai calmi și au ajuns la o stare de somnolență mai devreme decat copiii din celălalt grup. De asemenea, relația dintre copil și tată este influențată pozitiv și definitoriu printr-un asemenea contact timpuriu.

În ziua de astăzi, tații sunt sau ar trebui să fie încurajați să ia parte cât mai mult la acest eveniment special din viața întregii familii. Și nu doar în momentul nașterii. (Voi face un articol separat despre participarea tatălui la naștere).  Multe maternități din lume oferă posibilitatea unor camere speciale de familie unde tații pot înopta alături de mamă și de copil, îl pot îngriji pe acesta și pot fi de un real folos mamei obosite și încărcate emoțional. Trebuie să recunosc, noi am avut parte de asta și au fost 3 zile minunate în viața noastră, pe care nu le vom uita niciodată!

Așadar nu doar mama ci și tatăl poate facilita dezvoltarea comportamentului copilului în această perioadă importantă a vieții sale și ar trebui să fie considerat îngrijitorul principal pentru copil în timpul separării nou-născutului de mamă. Pentru tată însuși, această experiență este una marcantă, fără seamăn și cu siguranță memorabilă!

Newborn baby girl

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17542814

http://www.telegraph.co.uk/news/uknews/1396880/New-fathers-urged-to-give-babies-skin-to-skin-cuddles.html

http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&id=82:the-importance-of-skin-to-skin-contact-&Itemid=17

4 luni vs 6 luni! Vârsta corectă pentru începerea diversificării!

Multe mame sunt de-a dreptul confuze cu privire la introducerea alimentelor solide în meniul propriilor copii. Și pe bună dreptate! Primesc sfaturi atât de contradictorii de la diferite autorități și cadre medicale. În special cu privire la momentul oportun pentru începerea diversificării. Scopul principal al acestui articol este de a aduce puțină lumină și de a explica de unde atâtea sfaturi contradictorii.

Biblia tuturor medicilor și nu numai ar trebui să fie Organizația Mondială a Sănătății. Acolo putem găsi informații de calitate când suntem indeciși și ne dorim să luăm cele mai bune decizii cu privire la creșterea copilului nostru și nu numai. Referitor la momentul optim pentru începerea alimentației solide, OMS spune ceva de genul: (e o frază scurtă, care apare în secțiunea alăptare, a fost publicată undeva prin 2009 și nu s-a mai revenit deloc asupra ei) ”exclusive breastfeeding for 6 months is the optimal way of feeding infants. Thereafter infants should receive complementary foods with continued breastfeeding up to 2 years of age or beyond.”

Nimic mai adevărat. Însă după cum observați nu se insistă asupra acestei fraze, nu sunt oferite detalii, este strict o direcție oferită de specialiști, în special în ideea că atât mamele cât și pediatrii sunt tentați să înceapă introducerea solidelor mai devreme. Există la nivel internațional probleme cu alăptarea, specialiștii insistă foarte mult și bine fac pentru alăptarea îndelungată, iar introducerea solidelor, mai ales în lipsa unor informații de calitate poate periclita acest proces. Iar acest sfat orientativ servește pe post de reper.

După cum puteți observa dacă veți intra pe site-ul instituției, nu există o secțiune stufoasă, special dedicată diversificării, sfatul apare în articolul de bază cu privire la alăptare.

650013_23653501

Practic însă, nu știm cu adevărat cum este cel mai bine atunci când vine vorba despre introducerea de solidelor, alergii, boli etc. Recomandarea de mai sus are și un alt substrat. Până nu demult, specialiștii erau convinși că introducerea prematură a solidelor crește riscul de alergii. ÎNSĂ studiile recente de cercetare au aruncat îndoială asupra a ceea ce au reprezentat liniile directoare unanim acceptate până acum.

Numărul copiilor care au devenit alergici la produsele alimentare a crescut puternic în ultimii ani în țările occidentale. Specialiștii au intrat la banuieli și cu toții au încercat să descopere unde este greșeala, mai ales în ultimii câțiva ani, așa că au pornit noi curente de cercetare în mai multe părți ale lumii. Marea Britanie, Australia, foarte multe sudii europene, câteva în India și chiar în Turcia.

Există în afară de OMS și alte autorități de prestigiu internaționale cum ar fi National Health and Medical Research Council (NHMRC) sau ABA (Australian Breastfeeding Asociation), ale căror ultime recomandări nu se mai cramponează de vârsta de 6 luni. De exemplu, Australian Society for Clinical Immunology and Allergy (ASCIA) oferă noi direcții, bazat strict pe studiile din ultimii ani. După cum se poate citi în articole recente despre alergii alimentare ale unor prestigioase publicații de profil, medici specialiști pediatri alergologi de la Royal Children’s Hospital în Melbourne recomandă introducerea alimentelor solide ”în jurul” vârstei de 6 luni. Există și alții care comunică explicit: nu mai devreme de 4 luni și nici mai târziu de 6 luni. Nu foarte departe de noi, aici în Europa, există Institutul de Cercetare pentru Nutriția Copilului (Dortmund), care susține că nu toți copiii sunt pregătiți sau ar trebui să înceapă diversificarea în același moment. Schema de diversificare a Institutului, pe care am primit-o și eu de la medic, o puteți descărca aici. Dacă îmi permiteți o părere personală, nu cred că am auzit ceva mai logic! Este un lucru cât se poate de evident după părerea mea…

Toți cad de acord cu privire la un aspect. Introducerea alimentației solide trebuie să aibă loc în paralel cu alăptatul. Pe cât posibil, să fie introduse toate grupele alimentare până când are loc înțărcarea. Până când introducem solidele, alăptarea trebuie să fie exclusivă, asta însemnând : fără apă, ceai sau sucuri de fructe!

Acest lucru nu înseamnă că fiecare copil ar trebui să înceapă la 4 luni, așa cum spuneam, ci mai degrabă la un moment dat în între aceste două vârste, atunci când copilul arată disponibilitatea. Australian Society for Clinical Immunology and Allergy (ASCIA) sprijină acest lucru și a influențat recomandările multor profesioniști din domeniul sănătății.

Sfaturile foarte noi pentru  începerea introducerii solidelor înainte de 6 luni, sunt bazate pe mai multe studii recente ale populației, mai ales din Europa și Australia. Acestea au sugerat culmea, că introducerea și expunerea frecventă la alimente considerate cu potențial alergen, în perioada 4-6 luni reduce riscul de alergii, mai degrabă decât îl crește. Acest lucru este opusul a ceea ce propuneau liniile directoare de acum câțiva ani. Așa cum spuneam și mai sus, s-a născut din dorința specialiștilor de a se lămuri care este motivul pentru care în ultimii ani, numărul alergiilor alimentare în cazul copiilor a crescut considerabil. Asta după ce OMS recomanda introducerea alimentelor solide…după 6 luni!

Nici un studiu nu a arătat că amânarea alimentelor alergene dincolo de 6 luni duce la un risc mai mic de alergii – mai degrabă contrariul!

Ca să fac o așa-zisă paranteză, gândiți-vă numai câte familii turce încep diversificarea la 3 luni, în paralel cu alăptatul, oferă copiilor alimente de toate felurile, din toate grupele alimentare. În Germania cel puțin, s-a observat că acești copii, proveniți din familii turce, nu au atâtea alergii și probleme digestive cum au cei din familii germane, care au respectat cu sfințenie recomandările ”6 luni alăptat exclusiv, introducerea solidelor după acest moment!”

Gândiți-vă și la alt aspect! După 6 luni, copilul poate refuza în continuare alimentația solidă. Este dreptul lui. 🙂 Desigur, el nu trebuie forțat! Așa că părinții fac pauze, lucru absolut firesc! Și reiau diversificarea după 3, uneori 4 săptămâni! Se poate prelungi foarte mult momentul introducerii cărnii! Iar lipsa fierului poate avea consecințe destul de serioase. Undeva în jurul vârstei de 6 luni, rezervele de fier ale sugarilor alăptați sunt pe sfârșite! Sunt multe aspecte de luat în calcul!

În plus nu știu dacă vă amintiți sau ați auzit discuții, însă bunicii noștri acționau din instinct, nu aveau astfel de recomandări. Desigur, să ne axăm pe instinct sută la sută nu reprezintă o modalitate ideală de a crește copiii. Însă părinții noștri nu sufereau de alergii alimentare. Numărul persoanelor cu alergii nu era nici pe departe atât de mare cum este acum! Știți ca pe vremuri, la țară, copiii primeau lapte de capră sau de vacă la câteva ore după naștere? 🙂 Oamenii considerau colostrul ca fiind toxic! Mama începea să alăpteze abia după 3 săptămâni! Asta nu înseamnă nici pe departe că așa trebuie să procedăm noi, de fapt ar fi total contraindicat! Era doar o paranteză! 🙂
Ca să revenim la subiectul principal, riscul de alergie nu este singurul factor în a decide când introducem solidele. Există, de asemenea, riscul de boală sau teama specialiștilor că bebelușii ar putea primi prea puțin laptele matern. Teamă total justificată! Mai ales că în multe țări, printre care și România, informațiile cu privire la alăptat sunt învechite și chiar eronate!

Există numeroase studii care arată că alăptarea protejează copiii de boli în toate țările din lumea asta, mai mult sau mai puțin sărace. Nu intru în detalii, voi face un articol separat. Liniile directoare mari de până acum erau pentru întârzierea anumitor alimente, cum ar fi laptele de vacă, nucile, grâul, ouăle și peștele. Toate acestea gândite tot pentru a reduce riscul de alergie la aceste alimente, permițând sistemului copilului sa se maturizeze. Însă studiile asupra populației au infirmat acest lucru. 🙂 Acum se crede că odată ce începem introducerea solidelor, copiii normali, sănătoși ar trebui să aibă o varietate de alimente, tipul și ordinea nu conteaza. Un decalaj de 2-3 zile între fiecare aliment nou ar trebui să fie suficient, în cazul în care există o reacție. Parinții unui copil care are simptome de alergie deja ar trebui să ceară sfatul unui cadru medical cu privire la introducerea de solide. Ideal este când această introducere se face în paralel cu alăptatul, așa cum scriam mai sus!

Alergiile la nuci, arahide sunt o preocupare comună. Studiile de până acum au sugerat că acestea nu prezintă un risc cu mult mai mare de alergie la copii normali decat orice alte produse alimentare. Există un studiu de amploare care se face acum în Marea Britanie și care se va desfășura până în 2014 pentru a vedea dacă introducerea timpurie a produselor de arahide crește sau descrește pericolul alergiilor. Până când cercetarea este finalizată, nimeni nu poate spune cu siguranță care este cel mai bun moment pentru a introduce nuci. Rețineți că aceasta discuție este distinctă de aceea care se referă la riscul de sufocare cu orice fel de nuci întregi, care ar trebui evitate pana când copiii împlinesc aproximativ 5 ani. Un studiu similar, despre alergia la ou este în desfășurare în Australia. Recunosc, oul este singurul aliment pe care nu i l-am introdus copilului meu până acum.Ca să ne distrăm puțin, aștept să se finalizeze studiul din Australia. 🙂

Indiferent de vârsta la care copilul începe să se bucure de alimentele solide, alăptarea ar trebui să continue în paralel cu procesul de introducere a noilor alimente. Cercetările sugerează că aceasta reduce riscul de alergii și boală celiaca.

Rețineți că această discuție este în special despre prevenirea alergiilor la copii. În cazul în care un copil are deja o alergie alimentara, atât el cât  și mama care alăptează ar trebui sa evite respectivul aliment. De asemenea, studiile au arătat ca evitarea alergenilor în timpul sarcinii nu face nici o diferență la riscul de dezvoltare a alergiilor la copii.

Așa cum spuneam în alt articol despre alimetația bebelușului, diversificarea este un moment important atât in viata mamei cât și a copilului. Prin aceasta el începe să descopere gusturile și alimentele cu care se va întâlni pe parcursul vieții, iar organismul începe să-și ia vitaminele și mineralele necesare din aceste alimente. Să nu facem din asta un stres, ci o bucurie. Să savurăm alături de copilul nostru nu doar aromele, texturile și culorile îmbietoare ci mai ales bucuria unei noi etape de viață. Consider că cel mai important este ca bebelușul să fie hrănit cu dragoste, într-un climat liniștit și pozitiv, să fie încurajat și să primească toată atenția de care noi părinții suntem capabili, pentru a deveni un adult încrezător, sigur pe sine și bineînțeles sănătos!

baby-eating-photo-450x400-ts-AA032339
https://www.breastfeeding.asn.au/bfinfo/solids.html

http://www.who.int/nutrition/topics/exclusive_breastfeeding/en/index.html

http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=49:starting-solid-foods&catid=5:information&Itemid=17

http://www.healthychildren.org/English/ages-stages/baby/feeding-nutrition/Pages/Switching-To-Solid-Foods.aspx?nfstatus=401&nftoken=00000000-0000-0000-0000-000000000000&nfstatusdescription=ERROR%3a+No+local+token

http://www.fke-do.de/

Ora magică. Prima oră din viața copilului meu!

V-ați gândit vreodată că modul în care venim pe lume și primele minute din viața noastră își pun amprenta asupra întregii noastre existențe? De fapt, totul începe mult mai devreme, în timpul vieții intrauterine și se pare că startul în viață ne marchează definitoriu!

”Un start blajin în viață”, cam așa definea Frédérick Leboyer, venirea pe lume ideală, o primă oră de viață învăluită în dragoste, pe semiîntuneric!

Orice mamă ar trebui, atunci când se apropie momentul nașterii propriului copil, să nu asocieze asta doar cu un act medical, teamă sau stres. Din contră, abordarea ar trebui să fie una mai degrabă sensibilă, poate chiar exuberantă. Mama să se încarce cu sentimente de nerăbdare, încântare, fericire la gândul că urmează să își țină cât mai curând copilul atât de dorit în brațe. Cu toții, medici, moașe, mame ar trebui să întâmpine vinerea pe lume a oricărui copil în primul rând cu foarte multă RĂBDARE! Oricât de greu ne-ar fi și oricât de aglomerată ar fi viața noastră, trebuie să înțelegem că aceste prime momente desăvârșesc un act divin și să le tratăm ca atare! Ba mai mult, s-a demonstrat științific că prima oră dupa naștere este foarte importantă pentru dezvoltarea bebelușului, fiind dovedite avantaje fizice si psiho-emotionale atât pe termen scurt, cat si pe termen lung.

Nu este vorba despre o modalitate de naștere în sine ci despre o familiarizare treptată, delicată și sănătoasă a nou-născutului și a mamei cu uriașa schimbare ce apare în viața lor.

Să o luăm cu începutul. În timpul sarcinii, copilul este obișnuit să stea protejat într-un mediu confortabil, nu foarte luminat, la o temperatură constantă de 37 de grade Celsius, departe de zgomote puternice, stres și stimuli diverși.

”A se naște” înseamnă pentru copil în primul rând să părăsească această lume cunoscută, iubită, confortabilă și să se adapteze instantaneu uneia complet noi, reci, gălăgioase. Ca o paranteză, copiii născuți natural au mai mult timp să se adapteze, șocul nu este atât de puternic precum în cazul celor născuți prin cezariană. Dar asta nu e totul, minutele de după sunt cruciale!

Așa cum spuneam, pentru nou-născut totul devine mai rece, mai luminos, mai gălăgios decât de obicei și în plus trebuie să și respire dintr-o dată de unul singur (un efort uriaș de adaptare). Nimeni pe lumea asta nu știe cum percepe copilul momentul nașterii în sine, dar s-a demonstrat științific că amintirea nașterii este adânc întipărită în subconștientul fiecăruia dintre noi! Iar efectele acestui ”marcaj” pot avea conotații traumatice!

Ginecologul francez Frédérick Leboyer a dezvoltat și promovat prin anii 70 o metodă, prin care pătrunderea în viață a fiecăruia dintre noi să fie una cât mai blajină! Studii realizate în India ce s-au desfășurat de-a lungul mai multor ani le-au întărit ginecologilor ideea conform căreia iubirea și tandrețea în primele minute de viață pot marca întreaga existență.

Timpul în care copiii erau scoși din pântecul mamei, atârnați de picioare și bătuți la fund a început să apună… (Sper din suflet că și în România). Apropo, studiile au demonstrat că acei copii care au venit pe lume după metoda Leboyer au fost mai liniștiți, au plâns mai puțin și au manifestat în general un comportament relaxat.

Chiar și în zilele noastre rămâne valabilă supoziția că o sarcină ce a decurs în parametri normali și în liniște, alături de o venire pe lume treptată și delicată au avut efecte pozitive asupra dezvolării ulterioare a personalității!

Care ar fi criteriile unei nașteri după metoda Leboyer?

1.Atmosfera din sala de naștere. În locul lămpilor orbitoare cu ajutorul cărora specialiștii consultă, se recomandă lumini puține, îndreptate corespunzător și pe cât posibil atenuate. De asemenea, temperatura trebuie să fie ridicată.

2.Zgomotele puternice sperie copilul! Participanții la naștere trebuie să vorbească încet în momentul venirii pe lume a copilului, eventual să se audă o muzică de realxare pe fundal.

3. Moașele sau medicii apucă bebelușul cu blândețe și îl pun direct pe pieptul mamei sau o încurajează pe aceasta să facă acest gest. Acolo, pe pieptul mamei este cald, copilul recunoaște instantaneu zgomotul inimii care bate și vocea mamei. Imediat copilul este învelit cu prosoape calde și curate, ca trecerea de la temperatura ridicată să nu se facă brusc, iar mama si tatăl pot acoperi copilul cu mângâieri!

4.Cordonul ombilical este tăiat doar după ce acesta nu mai pulsează! Copilul are astfel timp să se adapteze la propria respirație cu ajutorul plămânilor!

5. Primele analize se desfășoară pe pieptul mamei iar bebelusul rămâne acolo pentru primul contact cu sânul mamei. Urmează minutele magice din viața nou-născutului! Acele momente desăvârșite ce îl vor urmări întreaga existență!

6.Leboyer recomandă o baie caldă la final. Cu acest punct nu toți specialiștii sunt de acord. Ei spun ca această baie ar trebui să aibă loc cât mai târziu și doar dacă este neapărată nevoie. Copiii vin curați pe lume, în marea lor majoritate, iar prosoapele calde îi curăță suficient. Mai important decât baia caldă, este ca ei să rămână cât mai mult pe pieptul mamei și să înceapă să se familiarizeze cu suptul.

În Germania aceasta este denumită ”ora familiei”. Cu toții, mama, tatăl, copilul au parte de momente magice. Li se asigură intimintate totală iar analizele detaliate au loc la cel mai devreme la 40 de minute după naștere!

golden hour

Când nou-născutul este ținut în contact piele-pe-piele cu mama sa, se creează condițiile necesare initierii alăptării și ajută la stabilirea unui atașament profund între mama și bebeluș. O astfel de procedură este crucială pentru îmbunătățirea sănătății (inclusiv scăderea cu 20-22% a ratei mortalității neonatale), spun specialiștii!

”Mai concret, în ceea ce privește copilulbeneficiile se referă la: normalizarea temperaturii corpului, a respirației și activitații cardiace, reglarea nivelului de glucoză, un instinct de supt mai puternic (nou-născutul va sti cum să sugă și nu va avea probleme mai târziu). Avantajele sunt si la nivel psiho-emoțional, copilul fiind capabil de autocontrol, adica își va induce starea de calm atât imediat după naștere – bebelușul va plânge mai puțin, putând auzi bătăile inimii mamei cu care este obișnuit din viața intrauterină – cât și mai târziu, când va fi mai mare. De asemenea, va interacționa mult mai ușor cu cei din jur, ajutându-l să se integreze mai ușor în societate.

”Starea de sãnãtate a copilului se îmbunătățește, este mai cald, nivelul de glucozã este mai bun. Copilul poate face față mai bine stresului, datorită scăderii nivelului de cortizon care se produce când intră în contact cu mama”, precizează medicul Karin Cadwell.

Pentru mamă, procedura are ca efect prevenirea hemoragiilor postpartum prin contractarea mai rapidă a uterului datorită creșterii nivelului de oxitocină atunci când copilul este pe pielea sau la sânul ei. Un alt lucru extrem de important se referă la declanșarea mai rapida a lactației și prevenirea problemelor ce pot apărea cu sânii mai tarziu și, nu în ultimul rând, putem vorbi despre avantaje psiho-emotionale incomensurabile pe termen scurt și lung.”

Bazându-se pe cercetări și pe o experientă de peste 15 ani, cercetatorii americani au demonstrat că toți nou-născuții trec prin 9 stadii înnăscute și instinctive pe parcursul cărora pot demonstra o serie de acțiuni atunci când se află în contact neîntrerupt piele-pe-piele cu mama în prima oră după naștere.

Eu as descrie aceasta oră, trăită la un spital din Germania, ca pe cea mai intensă, frumoasă, specială oră din viața mea! Imediat după naștere, copilul a fost așezat pe pieptul meu. Tatăl a tăiat cordonul exact în momentul în care acesta nu mai pulsa. Moașa a verificat copilul pe pieptul meu, l-a luat doar pentru câteva secunde pentru a fi cantarit si l-a adus imediat înapoi. Copilul a găsit sânul de unul singur și a supt cu putere încă din primele secunde! Au parasit cu toții camera, moașa, doctorul, am ramas doar noi și ne-am bucurat din plin în liniște de acele momente unice. Copilul nu a fost nici măcar aspirat. A eliminat de unul singur! În afară plânsului specific de naștere, nu a plâns deloc. Timp de câteva zeci de minute ne-am bucurat de liniște și iubire fără margini, în trei! Am primit chiar și sampanie :). Am ciocnit un pahar și ne-am bucurat unii de alții, am sărbătorit unul dintre cele mai frumoase momente din viața noastră! Abia dupa această oră, au venit neonatologii și au luat copilul pentru un set standard de analize. În Germania, aceste analize au loc în altă încăpere, însă tatăl este invitat să ia parte. Deci să fie în contact permanent cu copilul!

Sunt puţine maternităţi în România dispuse să ofere această oră magică femeilor care au născut, chiar dacă există recomandări în acest sens din partea Unicef şi a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

„Tot ceea ce trebuie să facem este să îl aşezăm la pieptul mamei pe copil şi atât. Să-l lăsăm pe copil să facă ceea ce e natural să facă. Iar acest lucru este greu pentru cei din maternităţi”, spune Kajsa Brimdyr, consultant.

Conceptul de oră magică nu presupune cheltuieli în plus pentru maternităţi, ci doar o minimă pregătire pentru personalul care asistă la naştere. De asemenea, se poate aplica atât în cazul mamelor care nasc natural, cât şi al celor care au făcut cezariană şi sunt sub anestezie. Chiar consultul medical dat de neonatolog imediat după naştere poate fi făcut atunci când copilul se află la pieptul mamei.

Așadar nu este nevoie decât de două lucruri. Și acestea sunt gratis! Informare din partea cadrelor medicale și RĂBDARE!

Tot Frederick Leboyer spunea ”la fel de importantă precum vitaminele sau mineralele este IUBIREA. A fi sărutat, consolat, mângâiat și masat, asta este hrană pentru copil!”

http://www.consultant-lactatie.ro/premiera-in-romania-ora-magica-pentru-nou-nascuti/

http://www.magicalhour.com/aboutus.html

http://womenshealth.gov/pregnancy/childbirth-beyond/baby-first-hours.cfm

http://www.choicesinchildbirth.org/choices/postpartum/golden_hour

http://www.babycenter.com/0_what-happens-to-your-baby-after-delivery_182.bc

http://www.parents.com/baby/care/newborn/baby-first-hours/

http://www.unegrossessepresqueparfaite.fr/chronique-pour-une-naissance-sans-violence-essai-de-frederick-leboyer

http://www.tourainemedia.com/2013/01/16/frederick-leboyer/

Schwangerschaft und Geburt (GU Gr. Ratgeber Partnerschaft & Familie): Birgit Gebauer-Sesterhenn, Thomas Villinge

300 Fragen zur Geburt (Gr. GU Kompasse Partnerschaft & Familie): Peter Husslein, Ulrike Schuster und Barbara Haber

Problemele de somn ale bebelușului încep ziua!

Un subiect important, controversat, dezbătut intens între mame dar și între specialiști, este somnul bebelușului. Este firesc să fie astfel, deoarece odihna este extrem de importantă pentru noi toți iar venirea pe lume a unui copil aduce cu sine schimbări majore, mai ales la capitolul acesta.

Copiii și în special bebelușii dorm diferit față de adulți. În primele luni de viață bebelușii adorm în somn REM, adică acel somn agitat, cu grimase, zâmbete, mișcări de tot felul, respirație precipitată. Abia dupa vârsta de 4 luni somnul lor începe sa se asemene mai mult cu al nostru, începând să adoarmă cu o perioadă de somn non-REM (somn profund). Cu timpul, mai ales dacă noi părinții nu îi însoțim pe cei mici în drumul firesc al deprinderii unor obiceiuri sănătoase de somn atât ziua cât și noaptea, este posibil ca trezirile nocturne să ne dea bătăi de cap luni, poate chiar ani de zile.

Specialiștii au ajuns la concluzia că un bebeluș, în special după vârsta de 6 luni, poate fi ajutat să-și creeze deprinderi corecte de somn, însă acest lucru presupune multă informare, efort și voință din partea părinților. Misiunea nu este una ușoară, dar dacă lucrurile se desfășoară corect și sub îndrumarea unui medic, rezultatele sunt remarcabile și relativ rapide. Nu intru în detalii, am scris aici despre asta.

O condiție de bază pentru un somn liniștit și neîntrerupt pe timpul nopții este chiar înțelegerea și adaptarea somnului de peste zi al bebelușului. În primele 6 luni de viață, specialiștii nu recomandă niciun fel de program pentru bebeluș. Nici pentru alimentație și nici pentru somn. La vârsta aceasta, copiii încă nu fac diferența dintre zi și noapte, bioritmul lor este în formare. Tot ceea ce noi putem face este cel mult să le oferim o direcție, adică să influențăm blând mutarea câtor mai multe ore de somn din zi, către noapte. Cu toate astea, nu neglijați importanța somnului de amiază, mai ales în primele luni de viață, dacă nu vreți să aveți un bebeluș iritat, care plânge din orice. Oboseala și sistemul nervos nematurizat supus unui aflux impresionant de informație, reprezintă cauze importante al reprizelor intense de plâns din primele luni. Am scris aici despre asta.

Somnul din timpul zilei reprezintă o componentă importantă din dezvoltarea bebelușului. Deși poate părea ciudat, cu cât bebelușul doarme mai bine pe timpul zilei, cu atât el va dormi mai liniștit pe timpul nopții și chiar va avea mai puține treziri nocturne. Mulți parinți scurteaza somnul de peste zi pentru ca bebelușii sa fie mai obosiți seara la culcare. Sau dimpotrivă, permit copilului să doarmă prea mult și la ore nepotrivite după-amiaza. Trebuie găsit un echilibru, căci somnul liniștit de peste noapte își are rădăcina în obiceiurile sănătoase din timpul zilei.

webmd_rm_photo_of_mom_kissing_baby

Bebelușii au nevoie de multe ore de somn în primele luni, iar cu timpul acestea se reduc. La început dorm în mai multe reprize iar cu timpul fac trecerea de la 2, 3 reprize de somn pe zi la 1 singură repriză intre 10 si 18 luni aproximativ. Dacă vreți să știți cam cât doarme bebelușul Dvs, puteți completa un protocol de somn. E posibil să aveți surprize. 🙂

National Sleep Foundation din SUA oferă câteva informații cu privire la tiparele de somn. Orele diferă in functie de varstă. Daca în cazul bebelușilor de 2 luni se impun între 10,5 – 18 ore, în cazul celor de 3 pana la 11 luni sunt de ajuns 9 – 14 ore în total.

După vârsta de 6 luni, copilul este capabil să doarmă toată noaptea, fără întreruperi și atenție, fără mese nocturne. Este chiar indicat ca acestea să fie eliminate treptat pentru a nu se crea obiceiuri greșite. În mod surprinzător pentru mulți părinți, hrănirile nocturne pot fi o cauză majoră a problemelor de somn la bebeluși. In primele 2-3 luni de viață acestea sunt o nevoie, însa ea dispare treptat, iar părinții trebuie să-l însoțească pe bebeluș în această schimbare. Voi detalia cu altă ocazie.

Pentru un somn de noapte liniștit și sănătos, după vârsta de 6 luni, se recomandă ca somnul de zi să fie unul organizat. Astfel îl ajutați pe bebeluș să își regleze ceasul biologic. De la această vârstă, copilul are nevoie de două reprize de somn în timpul zilei, care să nu depășească o oră jumătate fiecare și să aibă între ele un interval de cel puțin 3 ore. Foarte important este ca ultima repriză de somn să nu aibă loc mai târziu de ora 16:00 sau să fie cu cel puțin 4 ore înaintea orei de seară.

După 4, 5 luni trebuie să țineți cont de încă un aspect important. Somnul de zi să aibă loc în pătuțul copilului și nu în diverse locuri de prin casă. Pe canapea, în cărucior, scoică, țarc etc. Dacă de exemplu mergeți la plimbare, este absolut firesc, cu titlu de excepție, ca bebelușul să adoarmă în cărucior, însă când intrați în casă, încercați să-l mutați ușor în patul său, într-o cameră liniștită și răcoroasă, unde puteți trage obloanele iar somnul micuțului să fie cu adevărat odihnitor. Atenție, nu îl lăsați să doarmă mai mult de o oră jumătate!

Ideal este ca în timpul zilei, de la această vârstă, bebelușul să învețe să adoarmă singur, în pătuțul propriu și să nu asocieze masa cu adormitul. Adică să separăm pe cât posibil cele două momente. Să nu adoarmă la sân sau cu biberonul. Aceasta este greșeala cea mai mare pe care părinții o fac și care duce la cele mai multe probleme când vine vorba despre un somn sănătos. Și asa cum spuneam, obiceiurile greșite de somn, atât ziua cât și noaptea, duc în final la treziri dese, irascibilitate a copilului, oboseală și tensiune în familie.

Explicația este una simplă. În timpul nopții bebelușii se trezesc de foarte multe ori. Și noi adulții facem asta, de mai puține ori – ce-i drept, numai că nu suntem conștienți.

Din vremuri străvechi, copiii au avut treziri nocturne numeroase, acest lucru fiind bine întipărit în codul nostru, pentru a ne apăra de prădători și pericole de orice fel. Pe sugari îi ajută în primele luni într-o anumită măsură chiar și la reglarea respirației pe timpul nopții. În vremurile noastre însă lucrurile s-au schimbat, nu mai dormim în peșteri, casele noastre au devenit un loc sigur și putem să dormim un somn continuu și liniștit.

Bebelușii însă nu au capacitatea de a adormi singuri și nici noi părinții nu îi ajutăm să facă asta. Trecerea la somn este mai dificilă pentru copii decât pentru adulți, pentru că, așa cum spuneam mai sus, bebelușii trec în etapa somnului activ prima dată. În plus au fost obișnuiți să asocieze sânul mamei, legănatul în brațe sau alte obiceiuri cu adormitul și atunci acestea rămân cam singurele modalități prin care reușesc în continuare să adoarmă.

Vestea bună este că ei pot fi obișnuiți sa adoarmă singuri atât pe timpul zilei cât și seara la culcare, în așa fel încât după fiecare trezire nocturnă să se poată liniști fără ajutor. Nu este simplu, așa cum spuneam la începutul articolului, iar pentru noi părinții reprezintă o adevărată provocare. Aceea de a-i însoți în formarea unor obiceiuri sănătoase de somn, atât ziua cât și noaptea!

Ce poate fi mai dulce și mai frumos pentru o proaspătă mamă decât să adoarmă alături de puiul ei, când acesta se află la sân? Perfect de înțeles! Oricum aveți la dispoziție cel puțin 6 luni să vă bucurați de asta! Însă după această vârstă, specialiștii spun că trezitul des și adormitul la sân reprezintă mai degrabă o obișnuință și devine din ce în ce mai greu de îndepărtat cu trecerea timpului. Iar copilul nostru are acum cea mai mare nevoie de noi! Să îl însoțim în eforturile lui de a adormi și de a se liniști singur. Practic, pentru a asigura continuitatea somnului noaptea, este indicat ca părinții să îl învețe pe bebeluș să adoarmă ziua în aceleași condiții în care acesta se va trezi periodic. Gândiți-vă că cel care suferă în primul rând este copilul. Calitatea somnului este foarte importantă pentru o dezvoltare optimă, iar fragmentarea lui este la fel de obositoare și dăunatoare pentru copii cum este și pentru adulți. Cu timpul nu va mai putea adormi altfel decât cu ajutor din partea Dvs. El trebuie ajutat să învețe să adoarmă de unul singur iar somnul lui de zi și de noapte va deveni mai odihnitor! Unii copii par sa faca acest lucru în mod natural. Dar dacă bebelușul Dvs nu este așa, este o abilitate pe care poate să și-o dezvolte.

Desigur sunt atât de multe culturi, familii, personalități pe lumea asta. Nu există soluții universal valabile și fiecare se adaptează condițiilor și până la urmă dorințelor proprii. În funcție de toate acestea, se decide educația, linia potrivită de formare și obiceiul de somn. Orice decizie am lua, important este să fim pe deplin împăcați cu ea și să ne creștem copilul într-o atmosferă de afecțiune, securitate și armonie.

baby

http://babyparenting.about.com/cs/sleeping/a/regularnaps.htm

http://www.parenting.com/article/baby-napping-basics

http://www.mumsnet.com/babies/daytime-naps

http://www.babycenter.de/a9058/alles-%C3%BCber-babys-schlaf

Un somn sigur pentru bebeluș, în patul părinților

Deși studii foarte recente au demonstrat că cel mai sigur și liniștit somn pentru bebeluș este în pătuțul propriu (dar în aceeași cameră cu părinții) iar ”antrenamentele” pentru somn nu au efecte negative pe termen lung, există în continuare foarte mulți adepți ai dormitului în același pat cu copilul.

Dacă doriți părerea mea personală, deși nu face subiectul articolului, o voi împărtăși pe scurt. Eu mi-am crescut un copil fără niciun program special, în patul familiei, iar pe al doilea în patul propriu (în camera cu noi) ajutându-l să-și formeze de unul singur deprinderi sănătoase de somn. Nu am aplicat recomandările specialiștilor ca la carte, le-am adaptat felului nostru de a fi și situației familiale și au dat rezultate excepționale într-un timp foarte scurt. Nu cred că vreuna dintre cele două modalități descrise mai sus este perfectă și cu toate astea mi s-a părut util să împărtășesc cu voi experiențele mele și câteva reguli pentru siguranța somnului copilului, în pătuțul propriu sau în patul părinților.

Eu personal consider și am mai scris asta și prin comentarii că atâta timp cât și mama și copilul se simt bine și sunt fericiți dormind în același pat, nu trebuie schimbat nimic. Mai ales dacă se respectă și câteva măsuri de siguranță. Dacă însă vă doriți ca bebelușul să învețe să adoarmă singur și să aibă un somn fără întreruperi în pătuțul propriu, atunci desigur trebuie să vă asumați câteva schimbări. Noi am aplicat metoda recomandată de pediatru și a dat rezultate excelente foarte rapid. Cum l-am învățat pe cel mic să adoarmă singur și să-și formeze deprinderi sănătoase de somn? Am scris aici.

”Antrenamentele” pentru somn sunt întotdeauna subiecte sensibile, controversate și consider că nicio astfel de metodă nu trebuie aplicată decât dacă suntem perfect împăcați cu ea, extrem de bine informați (am citit atât opiniile criticilor cât și pe cele ale adepților), ne dorim acest lucru, avem tăria necesară, am încercat deja alte metode care nu au dat rezultate și cel mai important, am consultat pediatrul.

Fußsohlen einer Familie im Bett unter der Decke.

Să revin la subiectul articolului de astăzi. Voi prezenta ce am găsit răsfoind o carte zilele trecute, cu privire la siguranța somnului copilului mic atunci când acesta doarme în patul părinților.

1. Bebelușul trebuie să doarmă pe spate, în special în primele 6 luni de viață. Înfășatul este o modalitate care îl ajută să își păstreze această poziție, dacă sunteți adepții lui.

2.Salteaua patului matrimonial trebuie să fie una tare.

3.Somnul de noapte împreună cu bebelușul pe canapea, pat pliant, pat cu aer sau cu apă, este total interzis.

4.Patul nu trebuie să aibă o gaură, un gol, o pauză între saltele sau între margine și saltea, în așa fel încât să permită bebelușului să alunece.

5.Nu există nicio comodă cu colțuri sau orice alt obiect greu sau ascuțit în jurul patului, de care copilul să se poată lovi pe timpul nopții.

6.Înălțimea patului de la sol nu trebuie să fie mare, în așa fel încât copilul să se poată lovi foarte tare în eventualitatea în care cade din pat. Indicat este ca în camera respectivă, în jurul patului să existe mochetă sau covor.

7.Copilul este indicat să doarmă în propriul sac de dormit, îmbrăcat în hainele corespunzătoare, adaptat temperaturii din cameră.

8.Copilul nu doarme sub nicio formă sub pătura sau pilota părinților. Există pericol de supraîncălzire sau sufocare. Dacă în patul respectiv dorm 2 adulți, atunci ideal este ca fiecare să aibă pilota lui, nu foarte lată, iar copilul să doarmă la mijloc în propriul sac de dormit. Evitați astfel pericolul deloc de neglijat ca bebelușul să alunece sub pilota comună.

9.Dacă dorm mai mulți copii în patul familiei, întotdeauna un adult trebuie să doarmă între doi dintre ei.

10.Patul din dormitor trebuie să fie tabu pentru animalele de casă!

11. Părinții fumători nu au voie să doarmă în același pat cu copilul. Aerul pe care aceștia îl respiră este contaminat cu nicotină și alte toxine, ceea ce poate dăuna unui nou-născut.

12. Doar părinți sănătoși, nealcoolizați au voie să împartă același pat cu copiii. Dacă unul dintre părinți a luat medicamente puternice, somnifere de orice fel sau este foarte obosit, doarme în pat separat!

În Germania, de când au fost recomandate și aplicate aceste directive, precum și cele enumerate de mine aici, a scăzut considerabil numărul deceselor cauzate de SMSS. Adică Sindromul Morții Subite la Sugar. Dacă în 1991 se înregistrau aproximativ 1300 de cazuri noi pe an, dupa 2010 s-a ajuns la un număr mai mic de 180 de cazuri!

Așa cum spuneam, voi mai scrie articole pe această temă, deoarece am observat că subiectul – somnul bebelușului, în special în România, creează controverse serioase, nu este suficient exploatat, pediatrii nu îi acordă importanța cuvenită iar părinții (de înțeles) sunt tentați să aibă abordări mai degrabă bazate pe instinct. Ceea ce oricum este mai bine, decât să adoptăm metode consacrate, dar cu care nu suntem împăcați sau despre care nu am citit suficient.

Există două tabere chiar și în lumea medicală, deși studii foarte recente tind să încline balanța spre crearea unor obiceiuri sănătoase de somn pentru copiii noștri, încă de la vârste foarte fragede. Voi prezenta zilele următoare o comparație făcută de specialiști între cele două variante. Pătuțul propriu în camera părinților versus dormitul bebelușului în patul matrimonial.

Cum spuneam, între părinți există și tabăra celor perfect împăcați cu ideea de a împărți același pat cu bebelușul, s-au documentat cu privire la siguranță și consecințe, cu toții se odihnesc mai bine astfel și nu există niciun motiv pentru a încerca altceva.

Există extrem de multe tipologii, personalități, experiențe și diferențe culturale pe lumea asta și nu toate metodele care au avut rezultate excepționale pentru unii, se vor mula perfect pe situația și personalitatea celorlalți.

Și nu uitați, o noapte bine dormită este esențială pentru sănătatea și dezvoltarea copilului dumneavoastră, privarea de somn putând avea consecințe grave! A-i oferi propriului copil  posibilitatea de a deprinde obiceiuri sanatoase de somn poate fi prima sarcină dificilă din rolul de părinte. Acei părinți care reușesc asta, ar trebui să simtă un sentiment de împlinire, căci așa cum spuneam, nu este o sarcină facilă!

Mitul colicilor la sugar, explicat de specialiști

Iată ce spun specialiștii cu privire la informațiile conform cărora, colicile sugarului reprezintă un mit.

Dă clic pentru a accesa Colic%20in%20babies-%20evidence%20based%20briefing%20%282007%29_0.pdf

http://www.nhs.uk/Conditions/Colic/Pages/Causes.aspx

http://www.tribecapediatrics.com/TPeds/the-new-basics/?book-excerpt=colic

http://www.urbia.de/magazin/baby/gesundheit-und-entwicklung/mythos-dreimonatskoliken