Cum îi protejăm pe cei mici în zilele caniculare?

Soarele, bun prieten al copilului, pentru că ii asigura vitamina D necesară creșterii, se poate transforma în zilele caniculare într-un dușman de te­mut!

Specialiștii au câteva recomandări, pentru a-i ajuta pe cei mici să facă față mai bine temperaturilor ridicate!

sun_protection

•Hainele!

Copiii trebuie să fie îmbrăcați cu hăinuțe ușoare, tricouri și pantaloni scurți, rochițe, realizate din materiale care respiră!

• Fiți prudenți în mașină!

Chiar și cu aer conditionat, copiilor le poate fi extrem de cald în mașină!  Evitați husele groase și orice alte pături și minimizați pe cât posibil expunerea la soare! Încercați să parcați tot timpul mașina la umbră iar scaunul auto special pentru copii să fie așezat la mijlocul banchetei cât mai departe de fereastra! Dacă aveți de gând să mergeți cu mașina pentru o perioadă lungă de timp, opriți periodic și asigurați-vă că micuțului nu îi este prea cald. Evitați pe cât posibil plimbările cu mașina la orele de vârf!

• Somnul!

Scoateți bara de protecție de la patul copilului dacă se poate, pentru a maximiza fluxul de aer! Puteți folosi fără probleme un ventilator pentru ca aerul să circule în camera în timp ce copilul doarme. Păturile groase, pernele, jucăriile de pluș nu au ce să caute în pătuțul copilului! Mai ales pe vreme caniculară… Temperatura ideală pentru copil, atunci când acesta doarme este de 18-20 de grade…Dar este aproape imposibil să obțineți asemenea valori în plină vară!

Puteți deschide aerul condiționat. Ideal este să bată în altă cameră iar aerul să circule. Aparatul se poate afla chiar în camera copilului dar aveți grijă să nu fie îndreptat spre acesta. Dacă nu bate corespunzător, puteți să îl lăsați deschis cu 2, 3 ore înainte de ora de culcare și apoi să-l închideți. Despre temperatura optimă, în camera copilului, am scris aici! Iar despre măsuri de siguranță a somnului, aici și aici!

• Hidratarea!

Sugarii si copii mici au un risc crescut de deshidratare. Activitatea lor metabolică intensă determină producerea unei cantități mari de căldură, iar suprafața cutanată prin care se realizează evaporarea, raportată la masa corporala, este mare. Acest risc este mult mai crescut în condiții de temperatură crescută a mediului ambient. Procentul de apă din organismul copilului este de 70-80%, față de 60-70% în organismul adultului.
De asemenea, deshidratarea este mult mai severă și greu de controlat la copil datorită imaturității mecanismelor sale de aparare și a lipsei de colaborare!

Pentru copiii sub 6 luni, cantitatea de lapte matern sau formula sunt de obicei suficiente pentru a le oferi toată hidratarea de care au nevoie! Nu trebuie să le oferiți apă sau ceai suplimentar! Daca bebelusul este alimentat natural, atunci mama trebuie să se hidrateze foarte bine printr-un consum cât mai mare de apă, ceai, compot! Dacă sunteți preocupați de deshidratare sau observați că scutecele umede se împuținează, discutați cu medicul pediatru!

Sloganul adresat adulților „beti 2-3 litri de lichide zilnic” și care se poate traduce „administrati copiilor 100-150 ml/kg-corp de lichid zilnic” devine foarte important vara!

Copiii mai mari, pot consuma nu doar apă ci și fructe! Acestea reprezintă o sursă excelentă de apă, deci și de hidratare. În plus, sunt foarte gustoase și greu de refuzat de către micii pofticioși. De exemplu, pepenele rosu conține apă in proportie de peste 90%. Bogat în vitamine, pepenele roșu apără organismul celui mic de infecții, prin formarea de anticorpi. Din lista fructelor care hidratează organismul copilului nu ar trebui să lipsească nici pepenele galben, portocalele, mandarinele sau grapefruitul! Și sucurile naturale contribuie la păstrarea unui nivel optim de hidratare. Se recomandă ca sucurile sa fie preparate în casă, din ingrediente proaspete!

Pentru copilașii mai mari, puțină apă și câteva pahare de plastic sunt tot ce aveți nevoie pentru a transforma cada din baie într-o distracție răcoroasă , mai bine zis o „piscină” interioară! 🙂 Astfel îi protejați de soare! Când trec orele de vârf puteți să le umpleți o piscină de plastic cu apă, pe terasă sau în curte! Dar obligatoriu, trebuie să poarte pălărie!

• Pielea!

Bebelușii se pot arde după doar câteva minute de expunere la soare! Iar studiile au arătat că expunerea la soare în timpul copilariei este legată apariția cancerului de piele la maturitate, așa că este foarte important să protejăm copilul atunci când se joacă afara!

AAP recomandă ca sugarii mai mici de 6 luni să nu fie lăsați în lumina directă a soarelui și ar trebui să evitați folosirea cremelor cu protecție solară cu excepția cazurilor când locurile umbroase sau hainele ușoare nu sunt disponibile.

După vârsta de 6 luni, puteți folosi protecție solară pe copil ori de câte ori se joacă afară. Pălăriile și îmbrăcămintea ușoară de protecție ar trebui să fie utilizate atunci când este cazul pentru a asigura o protecție suplimentară!

Atunci când alegeți protecție solară, alegeți pentru copii creme cu SPF 25 (minim) și etichetate ca fiind cu „spectru larg”, deoarece protejează împotriva mai multor tipuri de raze UV. Atunci când se aplică protecție solară, urmați instrucțiunile cu atenție, pentru a maximiza eficiența! Cel mai bine este să se aplice crema cu 30 minute înainte de a merge în afara astfel încât să aibă timp să acționeze!

Razele UV sunt cele mai intense în zilele de vară, între orele 10:00 și 16:00. Pentru a minimiza expunerea, joaca afară ar trebui să aibă loc dimineața devreme sau seara.

Nisipul, betonul și apa reflectă lumina soarelui și cresc expunerea, astfel încât trebuie să fiți foarte precauți atunci când joacă are loc pe sau în apropierea acestor suprafețe!

Razele UV care provoacă leziuni ale pielii sunt încă prezente atunci când cerul este acoperit de nori! Pălăriile de protecție solară, îmbrăcămintea ușoară și umbrelele de soare ar trebui să fie în continuare folosite, chiar dacă afară nu este luminos și însorit!

Poate nu vor fi acceptați foarte ușor, dar ochelarii de soare cu protecție UV ajută la protejarea ochilor copiilor noștri!

Joaca afară este o modalitate foarte bună pentru a explora lumea și a dezvolta abilități motorii! Aceste sfaturi ne pot ajuta pe noi și pe copiii noștri să avem o vara distractivă și interesantă, chiar și atunci când e cald afară!

American Academy of Pediatrics, Committee on Environmental Health. Ultraviolet Light: A Hazard to Children. Pediatrics. 1999:104(2)328-332
Balk SJ, the Council on Environmental Health and Section on Dermatology. Ultraviolet Radiation: AHazard to Children and Adolecents. Pediatrics. 2011:127(3);e791-e871.

Copiii primesc prea multe antibiotice

După ce medicul Alexander Fleming a descoperit în 1928 penicilina, s-a deschis pentru medicină o nouă eră! În sfârșit doctorii puteau să trateze infecțiile bacteriene iar pacienții cu pneumonie ori septicemie nu mai erau din start pe lista neagră.

După nici 100 de ani, au început să apară problemele. Anumite bacterii au devenit rezistente la medicamente! În unele țări există antibiotice care nu mai au absolut niciun efect asupra unor boli destul de banale la o primă vedere…

Medicii prescriu adesea antibiotice, însa numai în aproximativ unul din zece cazuri recomandarea este corectă. Cercetătorii americani au publicat un studiu în Journal of the American Medical Association, în care sugerează că antibioticele sunt prescrise în mod exagerat și pe scară largă pentru inflamații banale ale gâtului cauzate de infecții virale.

Problema apare mai ales la copii! Foarte mulți pediatri prescriu antibiotice fără rost.

Mai există și un alt fenomen. Mamele sunt cele care insistă pe lângă medic sau farmacistă pentru obținerea medicamentelor de acest gen, doar pentru o banală răceală!

Doctorii ar trebui să cântărească de două ori înainte dacă un caz medical are cu adevărat nevoie de tratament cu antibiotice iar părinții ar trebui să se informeze mai bine.

Iată care sunt cele mai importante întrebări pe care părinții și le pun.

1. Când este prescrierea unui antibiotic cu adevărat necesară?

Când o boală este provocată de BACTERII  și nu de virusuri, iar sistemul imunitar NU POATE FACE FAȚĂ DE UNUL SINGUR AGENTULUI INFECȚIOS! Medicamentul omoară bacteriile ori le atacă abilitatea de a se înmulți. Împotriva altor agenți, de cele mai multe ori, antibioticele nu au niciun efect. În special împotriva virusurilor care provoacă banala răceală ori infecțiile acute ale urechilor. Uneori în cazul unor astfel de răceli apare suprainfecția. Alături de virus se constată existența unei bacterii. Atunci trebuie să luăm antibiotic!

2. Care este de fapt pericolul atunci când antibioticele sunt prescrise fără motiv?

Din cauza consumului haotic de antibiotice, multe tulpini de bacterii au devenit foarte rezistente (prin­tre cele mai utilizate antibiotice se numără penicilina, ampicilina, eritromicina), astfel că bolile generate de acestea nu mai pot fi tratate cu ușurință. Practic specialiștii duc o luptă continuă cu microbii care se înmulțesc, devin din ce în ce mai rezistenți, iar omenirea trebuie să fabrice medicamente noi și mai puternice pentru a avea succes! Iar lupta cu natura nu a fost niciodată una ușoară! Există și o altă problemă, mulți medici folosesc antibiotice foarte puternice pentru infecții care ar putea fi tratate cu antibiotice mai simple. Ar trebui să păstrăm antibioticele puternice strict pentru infecții grave. Există chiar posibilitatea ca la un moment dat anumite boli banale să nu mai poată fi vindecate!

Mai mult decât atât, antibioticele recomandate după ureche pot duce la probleme ale florei bacteriene și generează alergii, astm ori favorizează apariția ciupercilor! Chiar şi administrarea pe durate scurte poate modifica pe o perioadă îndelungată flora intestinală. Alte studii au atras atenţia că administrarea de antibiotice creşte şi riscul bolilor inflamatorii ale tubului digestiv. „Din ce în ce mai multe dovezi arată că flora intestinală joacă un rol important pentru boli precum obezitatea şi cancerul colorectal”, confirmă Patrick Berche, microbiolog la Spitalul Necker (Paris). În plus, un sistem imunitar ajutat în permanență cu antibiotice va slăbi!

3. De ce primesc copiii totuși atât de multe antibiotice?

Dacă o boală este provocată de un virus sau de o bacterie, specialiștii nu ne pot spune imediat. Există anumite repere dar ele nu sunt sută la sută sigure. Cele mai evidente sunt în general infecțiile urinare sau cele streptococice. Când nu este clar cu ce au de a face, doctorii prescriu în general, direct, din motive de siguranță, antibiotice! Soluția ideală este însă expectativa, pentru a observa dacă simptomele se înrăutățesc sau nu.

La copii însă cei care insistă panicați sunt de cele mai multe ori părinții. Astfel se ajunge la situațiile discutate mai sus.

4. Cum ar trebui să se comporte părinții atunci când copilul este bolnav?

Medicii spun că aceștia ar trebui să aibă în primul rând, foarte multă răbdare!  Părinților ar trebui să le fie clar că sistemul imunitar al copilului are nevoie de timp pentru a putea să lupte împotriva bolilor. Iar un antibiotic oricum nu ajută, dacă este luat pentru a combate ceva ce oricum nu poate combate, cum ar fi de exemplu, o infecție virală! Copiii au nevoie în primul rând, așa cum spuneam mai sus, de timp și liniște pentru a se pune pe picioare. Doctorii le recomandă părinților să observe copiii cu atenție. Există o regulă de aur! ”Atâta timp cât un copil se joacă, în cele mai multe cazuri boala nu este gravă!” Ar trebui așteptat până când simpotmele par să se înrăutățească! Între timp, ajută foarte bine preparatele din plante, homeopatia, hidratarea ori antitermicele corect dozate. Dacă nu apare nicio îmbunătățire ci din contră, atunci medicul poate prescrie în general după 7-10 zile un antibiotic. Este foarte important pe de altă parte, ca atunci când antibioticul a fost prescris, părinții să i-l ofere copilului în dozele corecte, pentru toată perioada recomandată, chiar dacă simptomele încep să dispară. Chiar și tratamentul incomplet poate determina rezistența la antibiotice. Dacă o persoană nu termina cura, cresc șansele unei viitoare rezistențe!

Așa că dragi mame, nu vă mai supărați pe medicul vostru atunci când după 5 zile de răceală nu vrea încă să-i prescrie copilului antibiotic! Bucurați-vă! Înseamnă că aveți un pediatru bun!
antibiotika

http://www.whattoexpect.com/toddler-safety/overusing-antibiotics.aspx

http://www.healthychildren.org/English/safety-prevention/at-home/medication-safety/Pages/Antibiotic-Prescriptions-for-Children.aspx?nfstatus=401&nftoken=00000000-0000-0000-0000-000000000000&nfstatusdescription=ERROR%3a+No+local+token

http://www.desprecopii.com/info-id-501-nm-Abuzul-de-antibiotice.htm

http://www.elternwissen.com/gesundheit/kinderkrankheiten/art/tipp/wann-sind-antibiotika-bei-kindern-wichtig.html

http://www.sueddeutsche.de/gesundheit/antibiotika-kinder-werden-haeufig-falsch-behandelt-1.1285592

Scrisoare de 1 Iunie

Dragii mei,

ce să vă spun astăzi de ziua voastră? La mulți ani! Ori că vă ador! Devin întotdeauna stângace, neputincioasă, când trebuie să-mi exprim sentimentele pentru voi! Mă învăluie puternic, sunt dureros de multe, uneori îngemănate cu instincte animalice, alteori acoperite cu parfum de roze și lavandă! Mi-e teamă să nu explodez din toate încheieturile încercând să vi le dezvălui!

Mă rog în fiecare zi la Dumnezeu sa-mi dea puterea de a face tot ce v-am promis! Să fiu împăcata cu gândul că vă veți descurca atunci cînd veți porni pe drumurile voastre! De fapt nu vreau să ”fac” eu nimic în locul vostru, vreau să sădesc în voi dorința și puterea de a ”face”. Marele meu rol acum este să vă pregătesc!

Știu că uneori trebuie să-mi păstrez discernământul, pragmatismul, când vine vorba de voi, copiii mei! Pentru a nu vă gâtui cu toate pornirile mele hormonale, instinctive. Știu bine că aveți nevoie de libertate! Și e atât de greu! Poate cel mai greu lucru, în meseria asta de mamă! Căci inima nu-mi mai aparține! Odată cu apariția voastră în viața mea, inima a luat-o la goană și vă va însoți veșnic prin univers!

Mă sperie groaznic modul egoist în care noi  părinții iubim uneori! Nu vreau să vă doară mângâierile și sărutările mele prea pătimașe! Trebuie să recunosc, mă hrănesc din ele asemenea unui animal de pradă! Nici nu mai știu cum să mă port cu voi, pentru că am atâtea de oferit dar și pentru că primesc enorm! Cum să fac să vă întăresc și în același timp să vă țin la pieptul meu, până la sfârșit dacă se poate, să vă leg acolo, să nu vă fie frig, să nu vă doară?

Dar daca fac asta, vă fur dreptul la propria existență! Trebuie să mă lupt cu nebuna asta de inimă și să mă rog la Dumnezeu să-mi dea putere, ca apoi să v-o pot oferi vouă pe toată!

Nu voi fi niciodată ”acea mamă”! Nu vă voi pregăti mese delicioase de 5 ori pe zi! Pentru că voi oricum nu prea sunteți interesați de mâncare! Vă luați energia de la Dumnezeu! Nu vă voi cumpăra jucării cu nemiluita! Tot voi m-ați învățat că cele mai tari jucării sunt sticla găurită, plină cu apă de la chiuvetă, cutia goală de carton, cleștii de rufe și hârtia foșnitoare! Nu vă voi duce la o mie de întâlniri și activități extrașcolare decât dacă vă doriți! Pentru că am observat, un singur lucru vă bucură și vă ajută cu adevărat: joaca! Nu voi ține casa ”bec” de curățenie, pentru că mi-am dat seama, asta vă deranjează cel mai mult! Nu vă voi interzice să vă murdăriți și să vă urcați în copaci! Mi s-ar părea o crimă! Nu vă voi certa atunci când vă veți lovi în joacă! Pentru că asta fac toți copiii! Iubita mea, îmi vine să plâng când te văd cu atâția plasturi și cu julituri inclusiv în barbă, dar nu îți voi atrage atenția! Vă voi lăsa să mergeți cu bicicleta și atunci când bate vântul și când plouă foarte tare și chiar dacă a început să ningă! Scumpa mea, îți promit că nu o să-ți mai atrag atenția, când vei aduce la grătarul nostru de duminică toți copiii de pe stradă! Și iartă-mă dacă am făcut-o uneori! Voi încerca să nu mă mai supăr când la fiecare descălțat mi se umple casa de nisip! Sau atunci când îți schimb lenjeria iar in jurul tău se creează un fel de Sahara! Ori când vii în casă plină de noroi! Iar pe tine bebe te voi lăsa, chiar dacă nu mă crezi, să scoți absolut toate cărțile din raftul de jos al bibliotecii! Chiar si pe aceea despre Feng Shui, pe care tu o preferi! Vă rog să mă trageți de mânecă dacă nu mă țin de cuvânt sau încep să mă transform!

Ce altceva vă pot oferi eu? Când voi îmi oferiți fără încetare! Îmi umpleți diminețile de soare cu râsul acela zgomotos!….Cum să vă dau eu vouă sfaturi? Când voi mă învățați pe mine atâtea lucruri în fiecare zi? Cum să vă ”explic” eu, când explicațiile voastre sunt de o mie de ori mai înțelepte…Încă din primele clipe, când cordonul dragostei încă pulsa, cu priviri de înger mi-ați oferit definiția vieții! Cum să mai pot eu să vă îndrum vreodată? Și totuși voi încerca să o fac!

Vreau să vă ofer ”timp”! Cred că este unul din darurile cele mai pline de iubire pe care vi le  pot face! Dar nu atât de mult încât să vă fac dependenți de mine! Timpul ne permite să facem schimb de idei, de emoții, de experiențe, de cuvinte! Ajutați-mă vă rog să redescopăr joaca! Toate acele personaje pe care le interpretăm împreună în fiecare zi nu vreau să dispară curând! Vă mulțumesc că îmi permiteți să pătrund în lumea voastră!

Vreau să construim împreună tradiții de familie de care să ne bucurăm! Să ni le amintim toată viață! Să ne ofere siguranță!

Doamne cât îmi doresc să fiu un model pentru voi! Vreau să vă arăt pe pielea mea valorile practice de viață! Vreau să recunosc de fiecare dată când fac o greșeală și să-mi cer scuze! Să fiu consecventă în tot ceea ce vă spun! Căci idealurile și principiile mele vă vor influența toată viața!

Îmi doresc să știu să vă ascult!  Mesajele voastre sunt daruri de preț pentru mine. Voi mă învățați de fapt cum să vă cresc! În felul ăsta sper să construiesc în voi cel mai important lucru cu putință: încrederea de sine! Căci vă arăt interesul pentru tot ceea ce aveți de spus! Vă implor să nu vă feriți să strigați întotdeauna mândria realizărilor voastre și nevoile! Sunt singurele mele repere!  Îmi place să-mi cobor privirea la nivelul ochișorilor voștri mari și sinceri și să vă ”ascult”! Să vă ascult profund! Și poate în felul ăsta mă veți asculta și voi pe mine profund!
Voi face tot posibilul să vă ofer disciplina cu dragoste! Știu că aveți nevoie de limite, indiferent cine ce îmi va spune! Știu că asta vă dă siguranță! Mi se pare atât de greu să fac asta! Poate cel mai greu! Dar știu că  în această lume nu puteți trăi haotic, va trebui tot timpul să vă supuneți unor rigori… Dar nu vreau sub nicio formă să vă restricționez prea mult personalitatea și independența! Vreau să știți că dezabrop anumite acțiuni și pentru că vă iubesc voi încerca să vă trasmit asta cât pot eu de des! Eu recunosc tot ce e mai bun în voi dar în același timp vreau să vă feresc de anumite pericole! Și bineînțeles că nu vă voi apăra de toate! Căci nu pot și nu vreau! Îmi doresc să vă dau ocazia să explorați lumea! Să vă descoperiți potențialul și să învățați din greșelile voastre!

Vreau să vă încurajez mereu! Cuvintele mele de încurajare pentru voi sunt  depozite puternice de încredere și respect de sine! Vă voi recunoaște cu voce tare talentele si realizarile!

Eu am poveștile mele de viață și dacă îmi permiteți vi le voi împărtăși! Vreau să știți despre călătoria mea și despre reacțiile mele la întâmplările ce mi-au alcătuit viața! Nu pentru că aș fi luat numai decizii înțelepte, ci tocmai pentru a vă arăta că suntem cu toții supuși greselilor, că uneori facem fapte deosebite cu consecințe extraordinare iar alteori suferim în urma deciziilor noastre! Poate voi reuși astfel să vă creionez un tip de tablou de viață!

Vreau să vă ofer libertatea de a lua decizii, de a încerca lucruri noi, de a învăța ca în viața asta trebuie să iți asumi responsabilitatea propriilor acțiuni și alegeri dar și să fii perseverent! Știu că asta vă va face să vă doriți succesul și vă implor să nu abandonați nimic la primul eșec!

Vreau să vă ofer un cadou necondiționat izvorât din inima mea! Și nu este o recompensare a bunei voastre purtări! Vreau să știți că eu vă voi susține indiferent de situațiile prin care veți trece! Nu știu cum se numește asta…cred că ”dragoste de mamă”… Vreau doar să fiți convinși că asta veți primi de la mine indiferent de modul în care veți traversa această viață! Chiar și după ce eu nu voi mai fi! Căci inima mea vă aparține pentru totdeauna!

Sister And Little Brother

Colicile sugarului, un mit!

În articolul de ieri, despre plânsul bebelușului, am enumerat o serie de posibile cauze ale acestuia, dar nu am amintit nici măcar în treacăt despre mult invocatele colici. De ce? Dintr-un simplu motiv: NU EXISTĂ :)! Sau cel puțin, nu în accepțiunea de până acum! Ca principală cauză a reprizelor intense de plâns din primele luni de viață ale copilului.

Știu că majoritatea mamelor mă vor desființa în acest moment, având în vedere tot stresul pe care l-au îndurat ele din pricina acestor nesuferite de crampe abdominale specifice bebelușilor în primele luni de viață. Însă aceasta este concluzia specialiștilor, după ce ani de zile copiii au fost îndopați cu tot felul de medicamente, pe rând, pentru a vedea care ajută, sau și mai grav cu toate deodată…

Ce sunt sau mai bine zis ce se ascunde de fapt în spatele ”colicilor”?

Reprezintă o așa-zisă ”condiție medicală” care apare la aproape toți bebelușii, undeva între a 3 a și a 12 săptămână de viață și care se manifestă prin reprize de plâns insoțite de frecarea piciorușelor, încordarea abdomenului și se accentuează de obicei, în a doua parte a zilei și spre seară.

De-a lungul timpului, colicile au stârnit controverse între specialiști, in ceea ce privește efectele pe care le au asupra copilului, a cauzelor lor exacte, dar și asupra metodelor de calmare a lor.

Se pare că de fapt la baza acestor reprize de neliniște însoțite de plâns puternic se află nimic altceva decât un sistem nervos imatur și hipersensibil la mediul exterior, spunea de curând într-un interviu, doctorul Ulrich Fegeler, Specialist în Medicina Copilului și Neuropediatru. Cam asta ar fi marea explicație a celebrelor ”colici”. Copilul este supus în primele luni de viață unui important aflux de impresii noi, extrem de solicitante pentru creierul lui insuficient maturizat iar sistemul propriu de adaptare și însușire nu are la dispoziție alte pârghii de alinare, decât, așa cum spuneam, plânsul.

baby-crying

Așadar, plânsul, adânc înrădăcinat în structura umană, este singurul care îi ajută pe bebeluși să se detașeze de toate emoțiile și experiențele noi la care sunt martori încă din primele săptămâni de viață. Dacă sunteți mai atenți veți observa că reprizele de plâns se accentuează odata cu trecerea orelor, spre seară ajungându-se la adevărate concerte. Uneori nimic nu ajută, iar copilul trebuie lăsat câteva momente, să se descarce prin plâns. Am detaliat, aici.

Problema apare atunci când părinții, induși în eroare de manifestările copilului, se încarcă nervos la rândul lor, îi transmit copilului tensiunea sau și mai rău, intervin medicamentos. Toată această agitație poate duce în final, datorită medicamentelor, stresului, alimentației din biberoane sau tetine diverse și nepotrivite, la o nervozitate mai mare și chiar la inhalarea aerului de către sugar. Și până la urmă pot apărea adevăratele crampe. Se creează astfel un cerc vicios.

Ce ar trebui să facă părinții? În primul rând să înțeleagă situația și să o accepte cu calm pentru a nu crea o stare și mai tensionată copilului. Cu toții au nevoie de liniște. Mama se poate retrage împreună cu bebelușul într-o cameră liniștită, unde îi poate oferi sânul. Nu există modalitate mai bună de recursie atât pentru mamă cât și pentru copil. Referitor la alimentele ingerate de mamă în perioada alăptatului, puține dintre ele ar putea să-i provoace sugarului ”colici”. Acesta este un alt mit la care voi face referire separat. Ba mai mult, paleta alimentară a mamei ar trebui să fie diversă pentru a avea o stare bună de sănătate atâta timp cât alăptează. Nici ideea conform căreia laptele nou peste laptele vechi din stomac duce la dureri abdominale nu mai este de actualitate. Crearea unui program de supt din acest motiv, nu duce decât la presiune suplimentară atât asupra mamei cât și asupra bebelușului.

O altă explicație pe care pediatrii români o adoră și o oferă cam pentru orice problemă a copilului, este ”sfânta” intoleranță la lactoză!  Voi scrie și despre asta, separat. Ea apare doar în cazuri rarisime în zona noastră geografică și nu se poate depista decât în urma unor analize minuțioase, pe care medicii nu prea le fac, dar diagnostice pun… Ea poate agrava colicile bebelușului, în puținele situații în care acestea există, însă nu reprezintă o cauză a apariției acestor crampe. Deși s-au făcut o mulțime de cercetări, specialiștii nu au reușit să identifice o relație de cauzalitate între intoleranța la lactoză si colicile bebelușului.

Să revin la modalitățile prin care copiii pot fi calmați. În cazul celor hrăniți la sân am detaliat mai sus. Copiii hrăniți cu lapte praf pot fi ajutați la rândul lor cu o masă caldă. Mai există însă și alte feluri de alinare, despre care am mai scris. Așezați copilul pe abdomenul Dvs și înveliți-l cu o pătură moale. Un masaj cu un ulei special, calmant, nu neapărat pe burtică. Zgomotul alb sau un cântec de leagăn ( care poate fi interpretat de tată -chiar dacă acesta nu are voce :), bebelușii adoră sunetele baritonale). Schimbarea locului sau a aerului. O pernă caldă din sâmburi de cireșe. Puteți folosi un balansoar pentru a legăna copilul sau de ce nu, un sistem special de purtare a bebelușului. Dar numai dacă acesta agreează această modalitate. Sunt bebeluși cărora nu le place să fie purtați. Dacă al Dvs face parte din această categorie, nu vă încăpățânați!

colici-bebelusi

Există bineînțeles și situații când trebuie contactat un medic. Dacă bebelușul are o temperatură de peste 38 de grade Celsius, plânge mai mult de 3-4 ore încontinuu și nu se observă niciun semn de ameliorare în ciuda eforturilor, nu mai mănâncă cum trebuie, vomită constant, are diaree frecvent, are o stare generală alterată, este foarte somnolent. Toate acestea sunt probleme medicale de alta factură și este nevoie ca ele să fie rezolvate în cel mai scurt timp.

http://www.nct.org.uk/sites/default/files/related_documents/Colic%20in%20babies-%20evidence%20based%20briefing%20%282007%29_0.pdf

http://www.nhs.uk/Conditions/Colic/Pages/Causes.aspx

http://www.tribecapediatrics.com/TPeds/the-new-basics/?book-excerpt=colic

http://www.urbia.de/magazin/baby/gesundheit-und-entwicklung/mythos-dreimonatskoliken

De ce mi-am lăsat copilul să plângă?

Pentru că nu se opresc comentariile, nici aici, nici pe facebook, în grupuri sau privat, ajung la concluzia că am abordat (cu cele mai bune intenții posibile) un subiect cum nu se poate mai controversat și care generează poate unele dintre cele mai aprige dispute de pe internet. Sper ca astăzi postarea să fie exhaustivă.

„Zâmbetul bebeluşilor le provoacă mamelor o stare de fericire asemănătoare celei produse de consumul de droguri unei persoane dependente, spun cercetătorii britanici şi americani.”

smile

Nu numai că am înţeles această frază perfect, dar ador exuberanţa și nebunia noastră atunci când vine vorba despre copiii noștri!

Cu toate astea, uneori încercăm să ne controlăm instinctele, altfel viața noastră a oamenilor, ar deveni un haos! Le controlăm zilnic, fără să ne dăm seama și e normal să fie așa!

Să o luăm cu începutul. Continuă lectura

Am petrecut pe stradă!

22022009008

V-am promis că vă povestesc cum a fost la Carnaval! Am reuşit ieri să ajungem în Geldern, un oraşel cam la 50 de km de noi! Aici, în Kleve, locuitorii sărbătoresc astăzi, în „lunea rozelor”! Numai că noi avem ceva treabă, aşa că am vrut să profităm de ziua de ieri!

22022009022A fost o experienţă cu totul şi cu totul specială! Având în vedere că nu am fost niciodată până acum la o asemenea celebrare! O atmosferă revigorantă, incredibilă! Despre simbolistica petrecerii am vorbit în articolul anterior! Nu reiau informaţiile! Ieri însă, am simţit chiar noi, Carnavalul! Ne-am aflat acolo, printre oameni! O adevărată nebunie: care mai de care mai frumos şi mai haios costumat! Libertatea a fost laitmotivul celebrării! Oamenii dansau, mâncau, beau şi vorbeau unii cu alţii, cunoscuţi sau necunoscuţi!

carnavalMomentul cel mai impozant a fost acela al trecerii carelor alegorice printre oameni! Maşini colorate şi împodobite, în care se aflau locuitori întruchipând diferite personaje:  prinţi, prinţese, îngeraşi, vrăjitoare etc. Cu toţii aruncau dulciuri oamenilor de pe stradă! Moment care a încântat-o pe Ioana profund! Era impresionată, îi privea bucuroasă pe toţi şi deja învăţase salutul specific, pentru a primi bomboane şi ciocolată!

22022009024Ploua cu dulciuri! Fără exagerare! Şi cu toate astea, participanţii erau extrem de civilizaţi! Nu se aruncau asupra pachetelor! Nimeni nu se înghesuia, deşi era o mare de oameni! Nici măcar copiii nu se aruncau disperaţi asupra dulciurilor! Accentul cădea mai mult pe bucuria petrecerii în sine! A întâlnirii cu carele alegorice şi a celebrării libertăţii!

Au fost momente de neuitat şi pentru noi şi pentru Ioana! Iar la anul, cu siguranţă ne vom costuma! De data asta doar ne-am prezentat şi am privit din postura de turişti! Însă cel mai frumos este să te implici şi să te bucuri de şansa de a te costuma o dată pe an în ceea ce vrei, de a te exprima total liber, de a dansa pe străzi şi cel mai important de împărţi bucuria cu ceilalţi!

22022009025

La naiba…cu Sf. Valentin!

Fiţa supremă a zilelor noastre este să spunem cât de nepăsători suntem! Că nu simţim nimic niciodată, că nu vibrăm, că nu ne racordăm, că nu iubim sub nici o formăDoamne fereşte! Bărbat care să-şi recunoască slăbiciunile sau faptul că se bucură de familie, de flancul romanţios al vieţii, mai rar ţi-e dat să vezi. Cam asta se întâmplă şi cu sărbătoarea asta de import: e despre iubire – să nu o celebrăm! „E de toată jena, e penibilă şi kitchoasă!”

E kitchoasă, ce-i drept, cu asta sunt de acord! Dar dacă dăm la o parte aspectul ei comercial şi simbolistica tematică, rămâne o chestiune destul de simpatică! Se dedică o zi din an, iubirii! E chiar atât de greu de suportat?

Ce a însemnat Sfântul Valentin pentru noi ca familie? Păi o zi ca oricare alta, dar care ne-a adus aminte de postura noastră de îndrăgostiţi! Şi cum ne considerăm nişte norocoşi, căci ne simţim ceva mai îndrăgostiţi decât atunci când ne-am cunoscut, ne bucurăm din plin. Of, ştiu că toată lumea detestă dulcegăriile, că nimeni nu dă două parale pe această zi, că e de import, bla bla! Dar în vremurile noastre totul e de import! Totul vibrează marketing! De ce să nu recunoaştem că există şi o parte bună a lucrurilor? Ne cuprinde aşa o stare specială, puţin empirică şi în acelaşi timp puţin romanţioasă, oricât am vrea noi să credem că nu!

Ştiu ce o să spuneţi: că îndrăgostiţi ar trebui să fim în fiecare zi, că iubirea nu ne dă friosane numai de Sf Valentin, etc. Dar la cât de prinşi în cotidian suntem, vă spun sigur că nu apucăm să ne gândim la dragoste constant. Aşa că un moment ca ăsta e bine-venit în viaţa oricui! Ce, Crăciunul nu este comercial? Şi totuşi, de bine de rău, cu toţii îl sărbătorim! Cam aşa e şi cu Sf. Valentin: o treabă simpatică! De ce să nu o importăm? Da, ştiu: avem Dragobete… Şi ce, până să apară Sf. Valentin, ne-am gândit vreodată la el?

Noi, adică eu şi soţul meu, le sărbătorim pe toate! Ne bucurăm de tot ce are o legătură mai mică sau mai mare cu dragostea noastră!

Nemţii nu sunt atât de vibranţi la sărbătoarea de Sf. Valentin! Însă mai există pe ici pe colo promoţii, în magazine sau restaurante.

Cum am petrecut noi Ziua Îndrăgostitilor? Vreţi să ştiţi?

lovePăi am mers la restaurant, ne-am plimbat în centrul vechi, am rezolvat o problemă mai veche legată de telefonul fix, am făcut poze, ne-am plimbat prin parc, am făcut cumpărături şi am venit acasă. Am ieşit în curte cu Ioana-Maria, am făcut grătar, ne-am jucat fotbal, ne-am dat în leagăn! Nu stiu dacă a fost o zi de sâmbătă cu mult deosebită de toate celelalte, dar ne-am bucurat de noi. Iar faptul că a fost ziua îndrăgostitilor ne-a dat prilejul să conştientizăm o dată în plus sentimentele noastre patetice :).

Îi multumesc soţului meu pentru faptul că a avut chef să scrie un articol despre această sărbătoare penibilă  de import, un articol care a deviat pe parcurs! Îi mulţumesc pentru că, în nota carcateristică, ironică, a reuşit să mă surprindă cu o abordare ce nu prea are a face cu masculinitatea, strict pentru a-mi face mie o plăcere caraghioasă! Pentru că el ştie: noi femeile, adorăm undeva în adânc, treburile astea superficiale!

restaurantul la care am fost de Sf. Valentin