Însărcinată, în vacanță!

Contrar tuturor prejudecăților și ”înțelepciunii populare”, dacă suntem însărcinate, nu înseamnă că trebuie sa ne închidem în casa, la umbră! 🙂

Medicii spun că o vacanță este aproape oricând bine-venită pentru o femeie însărcinată sănătoasă, activă și cu poftă de călătorii! Momentul ideal pentru astfel de evadări este undeva între săptămâna 20 și săptămâna 30 de sarcină. Greața și somnolența au mai dispărut, pericolul pierderii sarcinii s-a diminuat, iar burtica nu este încă foarte mare!

În ultimele luni de sarcină este totuși indicat ca viitoarea mămică să rămână cât mai aproape de doctorul său și de spital, nu se va mai simți la fel de mobilă și trebuie să încerce să evite orice situație care ar putea duce la o naștere prematură! Dar chiar și atunci nu spune nimeni că nu se pot desfășura excursii scurte, cu mașina, nu foarte departe de domiciliu. Ba chiar sunt indicate pentru o stare bună de spirit și pentru relaxare!

Cu mașina!

Dacă drumul este lung, atunci trebuie să vă planificați pauze dese. Pauzele nu înseamnă că opriți câteva minute, ci că vă acordați timp suficient chiar și pentru o plimbare scurtă în aer liber și curat, pentru a vă dezmorți și a vă relaxa!

Cu avionul!

Este permis! Ba chiar preferabil mașinii! Ajungeți repede și în siguranță în destinații frumoase de vacanță! Trebuie însă să discutați cu medicul înainte, iar dacă el vă dă acordul, atunci nimic nu vă mai stă în cale!

How-To-Fly-Safe-And-Sound-While-Pregnant

Există câteva aspecte pe care trebuie să le luați în calcul. Zborul să nu fie mai lung de 4,5 ore! Să anunțați din timp agenția de turism sau linia aeriană că sunteți însărcinată, să întrebați dacă linia respectivă acceptă femei gravide și în ce moment al sarcinii!

Întrebați medicul dacă vă recomandă ciorapi de compresie pe timpul zborului și evitați călătoria cu avionul în timpul sarcinii dacă nu ați mai facut asta niciodată!

Mai există un aspect, pe care medicii îl iau în calcul atunci când gravidele se decid să călătorească în destinații în general îndepărtate, cu avionul! Nivelul de radiații! Se știe că personalul din domeniul aeronautic este de 10 ori mai expus radiațiilor solare decât noi, ceilalți! La anumite altitudinii, nivelul de radiații crește! Însă specialiștii spun că doar câteva ore de zbor, în timpul unei sarcini nu reprezintă sub nicio formă un pericol! Și cum nu sunteți stewardesă :), puteți călători cu avionul o dată, de două ori în timpul sarcinii, fără să vă supuneți niciunui risc!

Există un website care oferă informații despre existența exploziilor solare și a radiațiilor excesive asociate cu exploziile solare. Vizitați http://www.swpc.noaa.gov/,  pentru a obține informații actualizate asupra exploziilor solare. Dacă aveți posibiliatea de a alege, preferați zborurile la latitudini și altitudini mai mici, deoarece nivelul radiațiilor se dublează la fiecare 2000 m. Însă așa cum spuneam, un zbor de maxim 4,5 ore, într-o destinație nu foarte îndepărtată, nu presupune riscuri pentru o viitoare mămică!

Dacă vă doriți să mergeți la mare și afară este încă zăpadă, se poate! 🙂 O destinație ideală pentru femeile însărcinate sunt Insulele Canare! Se află în Uniunea Europeană, nu se zboară mai mult de 5 ore, nu există infacționalitate, animale periculoase, cutremure etc. Eu am încercat exact această destinație în luna a 5 a de sarcină și am avut o vacanță de vis! Am scris aici despre asta!

Kanarische Inseln_234_hotel_jardin_de_la_paz_tenerife_18_0,84,1494,1078_article237

De evitat însă sunt vacanțele la tropice! Pot exista probleme de adaptare la climă, alimentație, sunt necesare vaccinări și riscul unei infecții a tractului digestiv este foarte mare! Iar o deshidratare serioasă poate fi periculoasă atât pentru mamă cât și pentru copil!

Dacă vă programați vacanța în străinatate, nu uitați că este foare important să aveți si o asigurare de sănătate, care să acopere situațiile de urgență legate de sarcină, naștere și îngrijirea nou-născutului!

Orice femeie însărcinată poate avea parte de o vacanță de vis la soare! Trebuie doar să respecte câteva precauții!

– Nu ieșiți între orele 12-16 și nu vă expuneți prea mult fața (purtați pălării cu boruri mari și ochelari de soare ). Există riscul apariției cloasmei, așa-numita mască a gravidei care se caracterizează prin apariția unor pete (gălbui-maronii) pe față – frunte, bărbie, obraji, nas – fiind un fel de reacție de fotosensibilitate la soare. Aceasta poate apărea însă oricum, iar petele dispar cu timpul!

– Hidratatați-vă cât de mult posibil!

– Aplicați lotiunea cu factor de protecție cu o jumatate de oră înainte de expunerea la soare. Reînoiți aplicarea din două în două ore. În farmacii există creme speciale pentru gravide.

– Bebelușul este protejat în fața soarelui de lichidul amniotic. Totuși burtica trebuie unsă cu creme speciale întrucât pe lângă faptul că pielea este foarte întinsă se adaugă și uscaciunea cauzată de bronz ceea ce favorizează apariția vergeturilor! Puteți să vă acoperiți ABDOMENUL din când în când cu un prosop subțire, de culoare albă!

Pregnant holiday

Nu stați numai la umbra!

Soarele ajută la sintetizarea vitaminei D, de care organismul are nevoie în mod special în timpul sarcinii. Deci, acordați minim 10-15 minute pe zi expunerii la soare, între orele recomandate, de preferat cât mai de dimineață sau mult spre seară. Mai mult decât atât, soarele este indispensabil pentru starea psihică!

Așa că, dragi mămici, atunci când sunteți însărcinate nu înseamnă că v-ați îmbolnăvit! Din contră, aceasta este poate una dintre cele mai intense și mai frumoase perioade din viața unei femei! Vă puteți bucura în continuare de sport, ieșiri cu prietenii și vacanțe! Documentați-vă și nu lăsați nicio vecină din cartier să vă sperie! Cel mai important însă este vorbiți cu medicul! O vizită la acesta înainte de a plănui plecarea, vă poate ajuta sa luați cea mai buna decizie legată de locul și modul în care veți petrece această perioadă de odihnă și relaxare! Și încă ceva, nu ratați ocazia de a vă bucura de o ultimă vacanță romantică alături de partener!

Vacanță plăcută! 🙂

08515598-112001_L

Schwangerschaft & Geburt – Birgit Gebauer-Sesterhenn, Thomas Villinger.

http://parinti.acasa.ro/sarcina-82/insarcinata-la-mare-la-soare-759.html

http://www.swpc.noaa.gov/

Cum îi protejăm pe cei mici în zilele caniculare?

Soarele, bun prieten al copilului, pentru că ii asigura vitamina D necesară creșterii, se poate transforma în zilele caniculare într-un dușman de te­mut!

Specialiștii au câteva recomandări, pentru a-i ajuta pe cei mici să facă față mai bine temperaturilor ridicate!

sun_protection

•Hainele!

Copiii trebuie să fie îmbrăcați cu hăinuțe ușoare, tricouri și pantaloni scurți, rochițe, realizate din materiale care respiră!

• Fiți prudenți în mașină!

Chiar și cu aer conditionat, copiilor le poate fi extrem de cald în mașină!  Evitați husele groase și orice alte pături și minimizați pe cât posibil expunerea la soare! Încercați să parcați tot timpul mașina la umbră iar scaunul auto special pentru copii să fie așezat la mijlocul banchetei cât mai departe de fereastra! Dacă aveți de gând să mergeți cu mașina pentru o perioadă lungă de timp, opriți periodic și asigurați-vă că micuțului nu îi este prea cald. Evitați pe cât posibil plimbările cu mașina la orele de vârf!

• Somnul!

Scoateți bara de protecție de la patul copilului dacă se poate, pentru a maximiza fluxul de aer! Puteți folosi fără probleme un ventilator pentru ca aerul să circule în camera în timp ce copilul doarme. Păturile groase, pernele, jucăriile de pluș nu au ce să caute în pătuțul copilului! Mai ales pe vreme caniculară… Temperatura ideală pentru copil, atunci când acesta doarme este de 18-20 de grade…Dar este aproape imposibil să obțineți asemenea valori în plină vară!

Puteți deschide aerul condiționat. Ideal este să bată în altă cameră iar aerul să circule. Aparatul se poate afla chiar în camera copilului dar aveți grijă să nu fie îndreptat spre acesta. Dacă nu bate corespunzător, puteți să îl lăsați deschis cu 2, 3 ore înainte de ora de culcare și apoi să-l închideți. Despre temperatura optimă, în camera copilului, am scris aici! Iar despre măsuri de siguranță a somnului, aici și aici!

• Hidratarea!

Sugarii si copii mici au un risc crescut de deshidratare. Activitatea lor metabolică intensă determină producerea unei cantități mari de căldură, iar suprafața cutanată prin care se realizează evaporarea, raportată la masa corporala, este mare. Acest risc este mult mai crescut în condiții de temperatură crescută a mediului ambient. Procentul de apă din organismul copilului este de 70-80%, față de 60-70% în organismul adultului.
De asemenea, deshidratarea este mult mai severă și greu de controlat la copil datorită imaturității mecanismelor sale de aparare și a lipsei de colaborare!

Pentru copiii sub 6 luni, cantitatea de lapte matern sau formula sunt de obicei suficiente pentru a le oferi toată hidratarea de care au nevoie! Nu trebuie să le oferiți apă sau ceai suplimentar! Daca bebelusul este alimentat natural, atunci mama trebuie să se hidrateze foarte bine printr-un consum cât mai mare de apă, ceai, compot! Dacă sunteți preocupați de deshidratare sau observați că scutecele umede se împuținează, discutați cu medicul pediatru!

Sloganul adresat adulților „beti 2-3 litri de lichide zilnic” și care se poate traduce „administrati copiilor 100-150 ml/kg-corp de lichid zilnic” devine foarte important vara!

Copiii mai mari, pot consuma nu doar apă ci și fructe! Acestea reprezintă o sursă excelentă de apă, deci și de hidratare. În plus, sunt foarte gustoase și greu de refuzat de către micii pofticioși. De exemplu, pepenele rosu conține apă in proportie de peste 90%. Bogat în vitamine, pepenele roșu apără organismul celui mic de infecții, prin formarea de anticorpi. Din lista fructelor care hidratează organismul copilului nu ar trebui să lipsească nici pepenele galben, portocalele, mandarinele sau grapefruitul! Și sucurile naturale contribuie la păstrarea unui nivel optim de hidratare. Se recomandă ca sucurile sa fie preparate în casă, din ingrediente proaspete!

Pentru copilașii mai mari, puțină apă și câteva pahare de plastic sunt tot ce aveți nevoie pentru a transforma cada din baie într-o distracție răcoroasă , mai bine zis o „piscină” interioară! 🙂 Astfel îi protejați de soare! Când trec orele de vârf puteți să le umpleți o piscină de plastic cu apă, pe terasă sau în curte! Dar obligatoriu, trebuie să poarte pălărie!

• Pielea!

Bebelușii se pot arde după doar câteva minute de expunere la soare! Iar studiile au arătat că expunerea la soare în timpul copilariei este legată apariția cancerului de piele la maturitate, așa că este foarte important să protejăm copilul atunci când se joacă afara!

AAP recomandă ca sugarii mai mici de 6 luni să nu fie lăsați în lumina directă a soarelui și ar trebui să evitați folosirea cremelor cu protecție solară cu excepția cazurilor când locurile umbroase sau hainele ușoare nu sunt disponibile.

După vârsta de 6 luni, puteți folosi protecție solară pe copil ori de câte ori se joacă afară. Pălăriile și îmbrăcămintea ușoară de protecție ar trebui să fie utilizate atunci când este cazul pentru a asigura o protecție suplimentară!

Atunci când alegeți protecție solară, alegeți pentru copii creme cu SPF 25 (minim) și etichetate ca fiind cu „spectru larg”, deoarece protejează împotriva mai multor tipuri de raze UV. Atunci când se aplică protecție solară, urmați instrucțiunile cu atenție, pentru a maximiza eficiența! Cel mai bine este să se aplice crema cu 30 minute înainte de a merge în afara astfel încât să aibă timp să acționeze!

Razele UV sunt cele mai intense în zilele de vară, între orele 10:00 și 16:00. Pentru a minimiza expunerea, joaca afară ar trebui să aibă loc dimineața devreme sau seara.

Nisipul, betonul și apa reflectă lumina soarelui și cresc expunerea, astfel încât trebuie să fiți foarte precauți atunci când joacă are loc pe sau în apropierea acestor suprafețe!

Razele UV care provoacă leziuni ale pielii sunt încă prezente atunci când cerul este acoperit de nori! Pălăriile de protecție solară, îmbrăcămintea ușoară și umbrelele de soare ar trebui să fie în continuare folosite, chiar dacă afară nu este luminos și însorit!

Poate nu vor fi acceptați foarte ușor, dar ochelarii de soare cu protecție UV ajută la protejarea ochilor copiilor noștri!

Joaca afară este o modalitate foarte bună pentru a explora lumea și a dezvolta abilități motorii! Aceste sfaturi ne pot ajuta pe noi și pe copiii noștri să avem o vara distractivă și interesantă, chiar și atunci când e cald afară!

American Academy of Pediatrics, Committee on Environmental Health. Ultraviolet Light: A Hazard to Children. Pediatrics. 1999:104(2)328-332
Balk SJ, the Council on Environmental Health and Section on Dermatology. Ultraviolet Radiation: AHazard to Children and Adolecents. Pediatrics. 2011:127(3);e791-e871.

De ce îi iubim atât de mult?

Nu au păr, nici dinți, nu vorbesc, nu cântă, nu merg, plâng zgomotos și au nevoie de toată atenția din lume!!! 🙂 Și totuși îi adorăm!

Știm cu toții că există oxitocina, această ”armă naturală” a bebelușului! Substanța minunată cu efect de calmare si euforie, pe care corpul nostru o secretă! Este suficient să atingem pielea micuțului, iar organismul nostru se umple de oxitocină (ca atunci cand ne îndrăgostim, sau alăptăm)! Iar pe deasupra nici nu trebuie să plătim nimic pentru asta! Dealer-ul este chiar corpul nostru! 🙂

Ar mai fi însă câteva lucruri de spus:

1. Bebelușii miros senzațional!

2. Nu sunt ranchiunoși! Ne iubesc necondiționat! Iar dacă din greșeală îi ciupim atunci când îi înfășăm, după maxim 5 secunde râd de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat…Asta ca să ne simțim și mai vinovați!

3. Sunt fermecători cu toate acele cute moi și catifelate, pe care cu greu ne abținem să nu le devorăm!

4. Dacă facem grimase stupide, se zguduie de râs!

5. Sunt desăvârșiți! Atunci când vin pe lume au 10 degete la mânuțe,10 la piciorușe, urechi ca de plastilină! Toate sunt extrem de mici, dar la locul lor!

6. Ne oferă șansa de a avea din nou încredere în instinctele noastre!

7. Comunică atât de bine! Deși nu stăpânesc încă nicio limbă!

8. Odata cu bebelușul, culoarea își face loc în viața noastră! Sau poate cunoașteți părinți care cumpără jucării, pătuțuri ori pieptărașe gri :)?

9. Cine are un bebeluș, are întotdeauna un motiv cum nu se poate mai bun, atunci când nu are chef să meargă seara la o întâlnire sau petrecere extrem de plictisitoare!

10. Primul lor râs în hohote ne topește inima!

Stiați că Walt Disney a studiat mișcările și gesturile bebelușilor și s-a folosit de trăsăturile lor pentru a da viață unor personaje care să îmblânzească răul, să obțină ceea ce vor și să să cucerească inimi? 🙂

SweetBabyCover

Când învățăm din greșeli…

Ian și Linda Williams au crezut că au făcut o alegere în cunoștință de cauză atunci când s-au decis să nu își vaccineze copiii. Abia după ce fiul lor a ajuns la terapie intensivă infectat cu tetanos, și-au dat seama că au făcut o greșeală teribilă!

„Greseala pe care am făcut-o a fost că am subestimat bolile și am supraestimat reacțiile adverse ale vaccinului”, spune tatăl, Ian Williams, care vorbește în public despre calvarul familiei sale într-un efort de a avertiza alți părinți cu privire la pericolele ce însoțesc decizia de a nu imuniza copiii.

Tăietură minoră, infecție majoră! Cam asta a pățit fiul lor!

Totul a început atunci când Alijah în vârstă de șapte ani, a avut o mică tăietură în partea de jos a piciorului, în luna decembrie a anului 2012.

„Desigur, nu am crezut că este ceva grav, a fost doar o mică tăietură, dar câteva zile mai târziu, copilul a început să aibă simptomele unui accident vascular cerebral”, spune domnul Williams.

„În timpul nopții a început să aibă simptome serioase. Fața lui se contorsiona și avea dureri!”

După 24 de ore petrecute în Auckland’s Starship Children’s hospital, medicii l-au diagnosticat pe Alijah cu tetanos și a fost dus la terapie intensivă.

Dl Williams își amintește agonia fiului său: „este un lucru teribil … întregul corp se încordează, brațele se ridică!”

„Este ca și cum ai avea crampe, dar peste tot, chiar și pe față! Totul se încordează, inclusiv maxilarul.”

„Bacteria tetanosului produce o toxină care atacă nervii.”

„Starea lui era atât de gravă încât medicii i-au indus coma!”

Ian și soția sa au fost rugați să părăsească sala pentru ca medicii să poată face o incizie la nivelul gâtului lui Alijah, pentru a putea introduce un tub prin care copilul să poată fi puternic sedat pentru următoarele trei săptămâni. Pentru a-i permite organismului să se vindece!

„Ne-am simțit groaznic! El a suportat toate aceste dureri din cauza noastră! A fost foarte evident că am făcut o greșeală.”

DECIZIA DE A NU VACCINA

În afară de Alijah, soții Williams mai au un fiu de nouă ani și o fiică de doi ani. Și spun că după ce au făcut propriile cercetări au ajuns la concluzia că nu trebuie să-și vaccineze copiii!

„Soția mea era foarte împotriva vaccinării! Avea ea motivele ei!”, spune tatăl.

„Soția mea are chiar și o diplomă ca moașă. La început, am fost deschiși în ambele direcții! Dar dacă veți căuta ”vaccines” pe Google veți obține o mulțime de argumente pro și o mulțime contra. Le veți citi pe toate iar cele contra vor cântări suficient cât să începeți să credeți toate lucrurile care se spun.”

”Se pare că argumentele pro sau contra sunt într-o pondere aproximativ egală.”

Williams spune că a fost influențat de poveștile pe care le-a citit pe internet, ” că vaccinurile determină apariția autismului, că acestea conțin mercur și aluminiu sau că ar fi promovate de companiile farmaceutice doar pentru profit”.

„Există o serie de mituri și este foarte ușor să te lași păcălit!”

„De îndată ce medicii au spus că băiețelul nostru a făcut tetanos, ceilalți doi copii au fost vaccinați a doua zi.”

A SPUNE ȘI ALTORA

Williams a ținut neapărat să facă un pas neobișnuit, acela de a expune public ceea ce s-a întâmplat cu Alijah.

Ian Williams spune că vrea să ajute alți părinți care, consideră el, ar putea fi la fel de copleșiți de avalanșa online de informații contradictorii cu privire la vaccinuri.

„Nimeni nu vrea să facă rău propriilor copii, nici eu nu am vrut asta, desigur!

Principalul lucru pe care ar trebui să-l faci ca părinte atunci când cauți informații cu privire la vaccinare, ar fi de fapt cel mai ușor și mai logic lucru posibil. Acela de a aborda mai mulți medici și de a le cere părerea vizavi de vaccinare. Veți descoperi că aproape toți sunt pentru! Apoi, puneți-vă întrebarea: DE CE?”

„Dacă ați ajunge să aveți de-a face cu aceste boli… sunt teribile. Unii copii mor!”

„Greșeala pe care am făcut-o a fost ca am subestimat bolile si am supraestimat reacțiile adverse ale vaccinurilor”

REACȚIILE

În ciuda dezbaterilor de multe ori extrem de înverșunate și polarizate în jurul vaccinării copiilor, Ian Williams spune ca a fost fericit să își spună opinia și că reacțiile la povestea lui Alijah au fost neașteptat de multe și pozitive.

„Am avut un ecou foarte mare în Noua Zeelandă. Alijah a fost pe prima pagina a două dintre cele mai mari publicații iar medicii noștri au pus poza lui în cabinete. Foarte multe familii nehotărâte au decis să-și vaccineze copiii.”

A existat o creștere a ratelor de vaccinare în Noua Zeelandă după ce povestea a fost publicată pentru prima dată în luna ianuarie.

„De aceea am făcut-o!!!”

Alijah se recuperează bine.

„După trei săptămâni de terapie intensivă situația a început să se îmbunătățească treptat”, spune Williams.

„I-au dat medicamente din ce în ce mai puține iar sistemul nervos a început să se vindece.”

Când a ieșit din sedare, Alijah a trebuit să învețe să meargă și să mănânce din nou!

„E bine acum și tot ce se poate vedea sunt unele cicatrici pe gât de la traheotomie, pe care va trebui, probabil, să le aibă întreaga lui viață”.

„Este un preț mic pe care l-am plătit. Zece la sută din persoanele cu tetanos mor!”

CE ESTE TETANOSUL?

Tetanosul este cauzat de bacterii care sunt prezente în sol, praf și gunoi. Bacteriile pot intra în organism prin intermediul unei răni care poate fi foarte mică. Tetanosul nu se transmite de la o persoană la alta!

Tetanosul este o boală potențial fatală, care atacă sistemul nervos. Aceasta provoacă spasme musculare simțite mai întâi la nivelul gâtului și mușchilor maxilarului. Tetanosul poate duce la dificultăți de respirație, convulsii dureroase și ritm cardiac anormal.

Din cauza imunizării eficiente, tetanosul este acum rar în Australia și în altepărți ale lumii, dar încă mai apare la adulți care nu au fost imunizați împotriva bolii sau care nu au avut vaccinuri rapel!

Vaccinurile antitetanos sunt oferite gratuit copiilor!

Aveți mai jos câteva link-uri, despre cum a fost reflectat cazul în presă:

http://www.abc.net.au/local/stories/2013/06/06/3776327.htm

http://www.stuff.co.nz/national/health/8199964/We-were-hippies-about-it

http://sciblogs.co.nz/code-for-life/2013/01/19/vaccination-why-learn-the-hard-way/

http://www.nzherald.co.nz/nz/news/article.cfm?c_id=1&objectid=10860122

http://thestir.cafemom.com/big_kid/156800/parents_choose_not_to_vaccinate

De ce este România pe primul loc în Europa la mortalitate infantilă?

România se menține pe primul loc în Uniunea Europeana în ceea ce privește mortalitatea infantilă, înregistrând în continuare cea mai mare rată din tot spațiul european, respectiv 9,4 la 1000 de copii născuți vii în 2011, conform studiului „Starea mamelor din întreaga lume” („State of the World’s Mothers”) , realizat de Save the Children International.

In România mor anual, în medie, 1.900 de bebeluși, adică unul la fiecare cinci ore!

Ce stă la baza acestor cifre de-a dreptul îngrijorătoare?

Una din cauze ar fi bolile de natură congenitală, adică boli ereditare și malformații, sau apărute după naștere, cum ar fi afecțiuni ale aparatului respirator, ale aparatului digestiv sau boli infecțioase și parazitare, care sunt considerate ușor tratabile în țările dezvoltate!

„Apoi, avem decesele prin accidente. Ca și cauze intermediare, vorbim despre deficiențe ale sistemului sanitar. Este cunoscut și mult discutat faptul că sistemul sanitar românesc are multe probleme de la subfinațare, la nivelul de performanță, lipsa medicilor și a asistentelor medicale, lipsa dotărilor și aparaturii necesare, lipsa igienei din punctele medicale și lista poate continua” susțin reprezentanții Asociației Salvați Copiii!

Alte cauze binecunoscute ar fi sărăcia și nivelul scăzut de educație al mamelor, care nu merg la controale în timpul sarcinii și nu respectă regulile de igienă pentru îngrijirea nou-născuților ori schemele de vaccinare!

bebe

Penumonia rămâne însă principala cauză de deces la copiii sub 5 ani în România, conform datelor OMS.

Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), România se află pe primul loc în lume ca rată de decese provocate de pneumonie, în categoria de vârstă 0-5 ani. In anul 2010, 29% dintre cazurile de mortalitate infantila au fost cauzate de această boală prevenibilă.

Peste 50% dintre cazurile de pneumonie care pun în pericol viața copiilor sunt provocate de bacteriile Hib (Haemophilus influenzae tip b) și pneumoccoc, boli care pot fi prevenite prin vaccinare.

Statisticile arată o creştere îngrijorătoare a cazurilor de boli infecţioase ale copilăriei faţă de anii precedenţi.

„România este una dintre ţările cu incidenţă ridicată la boli ce pot fi prevenite prin vaccinare, cum sunt rujeola – locul 3 în Europa sau hepatita B – locul 6 în Europa”, a mai spus medicul.

”Astfel, în 2011 s-a înregistrat o creştere a cazurilor de rujeolă, fiind confirmate 4.239, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2010, când au fost doar 193 de cazuri, în 79,6 la sută dintre cazuri fiind vorba despre nevaccinaţi.

În cazul varicelei, în anul 2011 au fost raportate, la nivel naţional 52.342 cazuri, faţă de 36.245 în 2010. Şi numărul cazurilor de rubeolă a crescut în 2011 la 3.494, de la 350 în 2010.

De asemenea, în 2011 au fost înregistrate la nivel naţional 37.595 de cazuri de boală diareică acută, spitalizate.

Gastroenterita cauzată de rotavirus este o afecţiune foarte frecventă, în special la copiii mici: se estimează că 95 la sută dintre micuţi se vor contamina înainte de a împlini vârsta de cinci ani”, a precizat profesorul Marin Burlea.

În România, doar trei la sută dintre copii sunt vaccinaţi antipneumococic, mai puţin de trei la sută sunt complet protejaţi împotriva varicelei şi numai doi la sută sunt vaccinaţi anti-rotavirus!

Totodata, mortalitatea în cazul sarcinilor de cel puțin 22 de saptamani a fost, în 2010, deosebit de ridicată în România, fiind cea mai mare dintre țările europene. Astfel, 9,8 bebeluși din 1.000 au murit la naștere, potrivit unui raport Peristat.

O treime din aceste decese pot fi prevenite prin dezvoltarea de programe-suport pentru mame și copii, campanii de informare cu privire la importanța vaccinării, precum și prin dotarea maternităților și secțiilor de nou-născuți cu echipamente medicale performante! Despre o soluție ingenioasă, găsită de finlandezi atunci când ei se confruntau cu o mortalitate infantilă crescută, am scris aici.

Pentru a continua scăderea mortalității infantile la nivel mondial, experții Save the Children International au punctat o serie de recomandari, printre care:

1.Toate mamele și nou-născuții trebuie să aibă acces la îngrijire specializată, care este esențială pentru supraviețuirea lor.
2.Moașele, împreună cu toate asistentele care lucrează în comunități, trebuie să aibă pregatire în domeniu și să se asigure că există în proximitatea locală spații medicale dedicate îngrijirii mamei și copilului, pentru a preveni astfel complicațiile care ar putea apărea. Spre exemplu, ar trebui sa fie o rutină, întâlnită în toate țările, ca mamele aflate în travaliu prematur să primească o injecție conținând corticosteroizi, care ajută plămânii copilului să se matureze și să prevină problemele de respirație atunci când acesta s-a născut.
3.Pentru infecții simple, dar care pot fi fatale atât pentru mamă cât și pentru bebeluș, ar trebui să existe antibiotice disponibile.
4.Moașele și toți participanții la naștere au nevoie de instruire specială pentru ca nou născutii să supraviețuiască „minutului de aur” – primul moment după naștere atunci când, în cazul în care un copil nu respiră spontan, o intervenție simplă poate să-i salveze viața.
5.Mamele trebuie încurajate și susținute să alăpteze exclusiv imediat după naștere! Nu costă aproape nimic, însă s-a demonstrat că alăptarea ar putea salva sute de mii de vieți de copii în fiecare an.

„Îmbunătăţirea alimentaţiei, prevenirea şi tratamentul bolilor copilărie, creşterea accesului la informaţie sunt factori care pot duce la scăderea ratei mortalităţii infantile” spun specialiștii!

http://www.nineoclock.ro/romania-has-highest-number-of-underage-mothers-in-europe/

http://www.neurope.eu/article/under-five-mortality-rate-among-european-children-lowest-world

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/boli/pneumonia-ramane-principala-cauza-a-mortalitatii-infantile-in-romania-1200998

http://www.gandul.info/stiri/eurostat-mortalitatea-infantila-in-romania-dubla-fata-de-media-europeana-majoritatea-deceselor-survenite-la-copiii-sub-cinci-ani-puteau-fi-evitate-9757999

http://www.paginamedicala.ro/stiri-medicale/Romania-se-mentine-pe-primul-loc-in-UE-la-mortalitatea-infantila_18745/

http://stiri.tvr.ro/romania-pe-primul-loc-la-mortalitatea-infantila-in-europa_30231.html

Cine a reuşit să salveze un nou-născut în ultimul moment?

Vă mai amintiţi de momentele emoţionante când Lassie îl salva pe Timmy ori un alt copil din diverse situații periculoase?

Într-adevăr, „viaţa bate filmul”! Săptămâna trecută, câinele unei familii din Thailanda a adus acasă un nou-născut abandonat.

thailand

Câinele pe nume Pui a găsit o pungă de plastic în care se afla o fetiţă abia născută şi a dus-o acasă. Oficialii cred că bebeluşul a fost abandonat la o groapă de pe marginea drumului, în districtul Tha Rua al provinciei Ayutthaya.

Potrivit unui raport al Bangkok Post, atunci când Pui s-a întors acasă, „el lătra zgomotos pentru a atrage atenția proprietarilor săi „. O fată de 12 ani pe nume Sudarat Thongmak a ieșit din casă și a fost șocată să vadă copilul cu cordonul ombilical încă atașat. Părinţii adolescentei care a întâmpinat câinele, au dus imediat copilul la spital!

Raportul indică faptul că bebeluşul era în stare critică atunci când a ajuns în casa familiei Thongmak şi că a fost născut prematur. Cu o lună și jumătate înainte de termen.

În prezent, nou-născutul primeşte tratament la spital în timp ce autoritățile încearcă să-i găsească mama.

Femeia care l-a dus la spital spune ca este foarte interesată de adoptarea copilului însă biroul Crucea Roșie din district a transmis că au fost deja abordaţi de cinci familii care doresc să adopte fetiţa. Oficiul a spus că orice decizie în acest sens este prematură. Fetița este în prezent într-un incubator la spital și are nevoie de îngrijire, deși starea ei se îmbunătățește vizibil.

thailand2

Câinele Pui a primit o distincţie specială de la Crucea Roșie și a câștigat o sumă importantă de bani cu care familia să-i poată asigura mâncarea. Atât lui cât şi celorlalţi câini pe care aceștia îi deţin.

Nu mă gândesc decât la faptul că atâţia câini de pe lumea asta sunt abandonaţi atunci când într-o familie apare un nou-nascut… Doar datorită prejudecăţilor sau lipsei de informare…

Cel mai rău lucru pentru un câine este să fie îndepărtat sau ignorat atunci când un copil apare în casă. Foarte mulţi câini mor în adăposturi sau la ecarisaj atunci când apare un nou membru în familie, mulţi proprietari alegând să renunţe la ei de teamă că nou-născutul ar putea fi ranit… Însă planificarea corectă, dresajul acolo unde este cazul ori atenţia ceva mai sporită a stăpânului pot duce la evitarea oricăror evenimente neplăcute atunci când în familie apare un bebeluş.

Iar câinii nu reprezintă doar nişte parteneri extraordinari pentru copii, dar se pare că prin prezenţa lor contribuie la întărirea sistemului imunitar al copilului, în primul an de viaţă!

http://www.lifenews.com/2013/06/06/family-dog-saves-abandoned-newborn-baby-brings-infant-home/

De ce Finlanda se află printre țările cu cea mai mică rată a mortalității infantile?

Acum 75 de ani a fost pentru prima dată când femeile însărcinate din Finlanda au primit de la stat o cutie! Cu singuranță vă întrebați despre ce fel de cutie este vorba?

Ea reprezintă un fel de kit al mamei începătoare. Conține hăinuţe, aşternuturi, un sac de dormit, o saltea, produse de baie, scutece şi jucării dar mai are un rol! Pe cât de interesant, pe atât de practic! Ea poate fi folosită ca un pătuț pentru nou-născuți! Și unii spun că datorită acestei cutii Finlanda are una dintre cele mai mici rate ale mortalității infantile din lume!

Am scris aici despre regulile de siguranță pentru somnul copiilor (recomandate de OMS), iar patuțul propriu cu o saltea bună și sacul de dormit erau printre ele!

Este o tradiție care datează din 1930 și a fost proiectată pentru a oferi tuturor copiilor din Finlanda, indiferent de condiția lor socială, un start egal în viață.

Acest așa-zis pachet de maternitate – un cadou din partea guvernului – este disponibil pentru toate femeile însărcinate!

Dacă se așează salteluța din dotare în partea de jos, cutia devine primul pat al copilului. Mulți copii, din toate mediile sociale, au astfel parte de un somn odihnitor dar mai ales sigur între cei patru pereți de carton.

finish box
Mamele finlandeze au de ales între a lua cutia, sau o subvenție în numerar, stabilită în prezent la 140 de euro, dar 95% optează pentru celebra cutie care valorează din punct de vedere practic mult mai mult!

Tradiția datează din 1938. La început, aceasta a fost disponibilă doar familiilor cu venituri mici, dar acest lucru s-a schimbat în 1949.

„Nu numai că era oferită tuturor viitoarelor mame, dar legislaţia sublinia că pentru a o putea obţine, mamele erau obligate să meargă la control medical înainte de cea de-a patra lună de sarcină”, a declarat Heidi Liesivesi, care lucrează la Instituţia de Asigurări Sociale din Finlanda.

Aşadar, cutia le asigura mamelor tot ceea ce aveau nevoie pentru a-şi îngriji copiii, determinându-le totodată pe acestea să meargă la doctor.

Genial! Mai ales dacă mă gândesc că România are cea mai ridicată rată a mortalității infantile din UE. Iar motivele sunt cât se poate de clare…lipsa condițiilor corespunzătoare pentru bebeluși, lipsa de informare a mamelor cu privire la siguranța somnului, a alimentației, lipsa mijloacelor financiare și nu în ultimul rând, schemele de imunizare întrerupte sau incomplete și lipsa controalelor medicale! ”Cutia minune” ar rezolva cred că peste 80 la sută din aceste probleme și la noi!

Drept dovadă, în 1930, Finlanda era o ţară săracă iar mortalitatea infantilă era ridicată (65 de copii din 1000 mureau). Însă în următoarele decenii, situaţia s-a îmbunătăţit semnificativ!

Despre mortalitatea infantilă cu adevărat îngrijorătoare din România voi face un articol separat!

Dacă doriți să știți mai în detaliu ce conține cutia, puteţi accesa site-ul Kela. În mare este vorba despre: saltea, husă pentru saltea, cearşaf de pat, cearşaf de pătură, pătură, sac de dormit; cutia în sine promovată ca pătuţ; costum de iarnă, căciulă, mănuşi cu un deget izolate şi ghetuţe; costum subţire cu glugă şi salopete tricotate; șosete, mănuşi, căciulă tricotată, cagulă; body, costumaşe, colanţi; prosop de baie cu glugă, forfecuţă pentru unghii, perie de par, periuţă de dinţi pentru copii, termometru de baie, cremă pentru iritaţia produsă de scutec, prosop; scutece din pânză şi muselină; cărţi cu imagini şi jucării educaţionale; bureţi pentru sutien şi prezervative.

_67962993_contents_millakontkanen

Unele familii nici nu şi-ar putea permite tot ceea ce se găseşte într-o astfel de cutie, în timp ce pentru altele este o modalitate de a economisi timp.

„Un raport recent reliefa că mamele finlandeze sunt cele mai fericite din lume şi când l-am citit m-am gândut la cutie. Suntem îngrijite foarte bine, chiar dacă acum au fost reduse unele dintre serviciile publice”, a declarat Titta Vayrynen, în vârstă de 35 de ani, mama a doi băieţei.

Cel mai mare beneficiu al cutiei a fost faptul că părinții erau încurajați către un ”parenting” de calitate!

Bebelușii dormeau în trecut în același pat cu părinții lor și s-a recomandat stoparea acestui fenomen„, a declarat Panu Pulma, profesor la University of Helsinki. Posibilitatea folosirii cutiei pe post de pat a avut ca rezultat faptul că oamenii au început să doarmă separat de copiii lor.

La un moment dat, din kit-ul începătorului au fost eliminate voit biberoanele pentru a promova alăptarea!

Unul dintre principalele obiective ale întregului sistem a fost acela de a determina femeile să alăpteze cât mai mult„, spune Pulma. Și, adaugă el, ”acest lucru s-a și întâmplat!”

El crede, de asemenea, că inclusiv cartea cu fotografii a avut un efect pozitiv, încurajând interesul copiilor pentru cărți și într-o bună zi pentru citit.

Și, în plus față de toate acestea, Pulma spune, ”cutia este un simbol al egalităţii şi al importanţei pe care au copiii şi maternitatea”!

http://www.bbc.co.uk/news/magazine-22751415

http://www.descopera.ro/dnews/10929900-de-ce-dorm-bebelusii-din-finlanda-in-cutii-de-carton

http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-ce-dorm-copiii-finlandezi-in-cutii-de-carton-1040898.html

http://www.ziare.com/articole/rata+mortalitate+infantila

http://www.ahousecallednut.com/a_house_called_nut/2011/03/guest-post-at-motheringcom.html

Două metode ingenioase și sigure de a adormi bebelușii!

Voi pe care o preferați? 🙂

Observați cât de inventivi devin tații când vine vorba despre copii? Sau mai bine zis, când sunt obosiți? 🙂

Copilul care ”nu a știut că s-a născut”! O fotografie impresionantă!

”Un eveniment ultrarar și impresionant”, așa a descris obstetricianul grec Dr. Aris Tsigris întâmplarea la care a fost martor! Acesta a postat pe contul său de Facebook fotografia unui bebeluş pe care tocmai îl ajutase să vină pe lume, „învelit” încă în sacul amniotic! Fenomenul a fost cu atât mai emoționant cu cât sacul nu a fost străpuns iar bebelușul nu și-a ”conștientizat” propria venire pe lume. El se comporta în continuare ca și cum s-ar afla în pântecul mamei!

article-0-1A285066000005DC-569_634x431

În mod normal, sacul amniotic, cel în care fătul se dezvoltă în pântecul mamei până ajunge la maturitate, se rupe înaintea declanşării travaliului, ceea ce, în termeni simpli, înseamnă „ruperea apei”.

Medicul grec spune că nu există niciun risc pentru sănătatea bebeluşului, care va începe să repire singur imediat după ce sacul amniotic se va rupe.

Sacul este o membrană plină cu lichid situată in interiorul uterului în care copilul nenăscut se dezvoltă și crește. Chiar așa este cunoscut, sub denumirea de membrane”, deoarece pereții săi sunt formați din mai multe… membrane alipite. În cavitatea amniotică, la interiorul sacului, se află lichidul amniotic, iar în exterior placenta.

Sacul este umplut cu acest lichid clar, transparent, în care copilul nenăscut plutește și se miscă. Ajută la atenuarea loviturilor și vătămărilor și îi pune la dispoziție copilului fluide pe care acesta să le poată inspira și înghiți. Menține, de asemenea, o temperatură constantă.

Membranele încep să se formeze și se umplu cu lichid în termen de câteva zile de la concepție. Lichidul amniotic este în principal apă, dar începând cu săptămâna a 10, în aceasta pot trece cantități mici de urină fetală, nutrienți, hormoni si anticorpi.

Anumite studii spun chiar că fluidul capătă arome și gusturi în funcție de ceea ce consumă mama în diferite momente din sarcină! Cercetătorii sunt convinși că aromele ajung la fetus și sunt percepute de acesta. De exemplu, un studiu francez indică faptul că acei copii ale căror mame au consumat o băutură cu anason în timpul sarcinii s-au arătat mai puțin înverșunați împotriva aromei anasonului decât ceilalți copii. Am scris și eu aici despre asta. M-am referit la mitul conform căruia o mamă care alăptează trebuie să se supună unor rigori alimentare. Se pare că o femeie poate consuma în timpul alăptării orice și mai ales din alimentele pe care le-a consumat în timpul sarcinii. Tocmai pentru că bebelușul este deja familiarizat!

Văzut în lumină, se prezintă lucios și foarte fin, dar gros și greu de străpuns. Sacul amniotic a fost culcușul cald al nostru, al tuturor, timp de 9 luni! Deci merită RESPECT!

http://www.dailymail.co.uk/health/article-2336194/The-baby-did-know-born-The-astonishing-picture-shows-newborn-delivered-INSIDE-amniotic-sac.html

http://www.gandul.info/magazin/foto-surpriza-la-nastere-medicul-este-un-caz-ultra-rar-10930497

Reprezintă vârsta înaintată a mamei motiv de cezariană?

Majoritatea femeilor gravide peste 35 sau chiar peste 40 de ani, nasc copii sănătoși! Dar nu reprezintă un secret faptul că dacă o femeie este mai în vârstă, este cu atât mai probabil să nască un copil pe căi chirurgicale. De exemplu, cercetatorii de la Harvard spun că un  procent destul de mare (43 la sută aproximativ) din mamele primipare cu vârsta de peste 40 de ani fac cezariene. Comparativ desigur cu un procent mult mai mic al celor sub 35 de ani. Atenție este vorba despre date generale din alte părți ale lumii! Potrivit unui sondaj realizat de GfK, la cererea MedLife, în rândul femeilor însărcinate din România, după 30 de ani procentul de naşteri prin operaţie cezariană creşte substanţial şi ajunge până la 82 la sută în cazul celor de peste 35 de ani. Principalul motiv pentru care româncele aleg să nască prin operaţie cezariană este teama de durere, menţionată de 84 la sută din femeile participante la studiu. Iar vârsta este de cele mai multe ori un pretext, atât pentru medici cât și pentru mame!

Să înțelegem fenomenul pe de-a întregul. Cu cât o femeie este mai în vârstă cu atât mai probabil este să experimenteze complicații ale sarcinii care predispun la o cezariană. Printre care: sarcină multiplă (de multe ori rezultatul fertilizărilor multiple), copilul în poziție pelviană, ori boli precum diabetul și tensiunea arterială!

Dar acestea sunt lucruri cât se poate de evidente și ușor de depistat! Când se constată existența lor, fără dubiu, nașterea trebuie să aibă loc pe căi chirurgicale! Dar de ce medicii recomandă totuși cezariana, atunci când mama nu are niciuna dintre aceste probleme, invocând doar vârsta mai înaintată?

Există o serie de alte motive pentru care medicii sau mamele (deși decizia ar trebui să fie una strict medicală, cel puțin în România) aleg cezariana! O parte din ele sunt fiziologice, altele însă sunt legate de cultură.

În San Francisco s-a făcut un studiu pe 8.500 de mame care aveau copii pentru prima dată, care au născut la termen, iar fătul era în prezentație normală și s-a constatat următorul fapt. Cu cât vârsta creștea cu atât travaliul era mai îndelungat. Dilatația cervixului era mai lentă. Nu este surprinzator nici faptul că odată cu vârsta crește și nevoia de perfuzii cu oxitocină  pentru a ajuta la intensificarea contracțiilor. ASTA NU ÎNSEAMNĂ ÎNSĂ CĂ UTERUL UNEI FEMEI DEVINE BRUSC NEPERFORMANT ODATĂ CE ACEASTA ATINGE VÂRSTA DE 35 DE ANI!  Partea interesantă a studiului a fost concluzia că uterul feminin începe foarte ușor și treptat să-și piardă din capacități începând chiar cu vârsta de 20 de ani! 🙂

Chiar dacă o mamă este sănătoasă tun și copilul asemenea, iar uterul își face treaba suficient de bine, mai există și alți factori care țin mai mult de psihologic și cultural decât de fiziologic și care împing o mamă de peste 30 de ani pe masa de operație. Există situații când mamele au cheltuit foarte mulți bani pentru a rămâne însărcinate. Poate că s-au dus ani din viața lor în încercarea de a obține o sarcină și au devenit mai mult decât îngrijorate cu privire la siguranța propriului copil. Deși teoretic nu s-ar supune unui risc mai mare alegând nașterea naturală, toate aceste motive le împing pe mame să ceară operația. Această condiție a fost denumită în psihologie copilul prețiossau copilul premiumși duce la creșterea numărului de cezariene după vârsta de 30 de ani…

Nu mai vorbim de fenomenul românesc. Unde indiferent de vârstă sau sănătate, mamele sunt îndrumate de societate, familie, medici să aleagă operația. Indiferent că au 20 sau 35 de ani, în România procentul femeilor care nasc prin cezariană este covârșitor și îngrijorător! Unele statistici spun că ajunge până la 80 la sută în anumite clinici din București! Am scris aici despre asta! Cu atât mai mult, dacă acestea depășesc vârsta de 30 de ani… Există țări unde medicii nu consideră gravidele de peste 30 de ani ca făcând parte din grupa de risc. Acestea sunt considerate astfel abia după 35 de ani! Atenție, dacă o gravidă face parte din grupa de risc, nu înseamnă că trebuie să nască prin cezariană neapărat! Ea trebuie doar să facă o serie de analize în plus pe perioada sarcinii și să fie monitorizată cu atenție!

Pe lângă aceasta însă, multe femei aleg cezariana şi o solicită medicului lor din diverse motive: frica de durere, reticenţe faţă de eventuale distrucţii ale planşeului pelvin care să conducă la probleme medicale, ori teama de epiziotomie, circulara de cordon, bazinul prea îngust, miopia. Multe dintre acestea sunt mituri, care pot fi demontate de către specialist! Am scris aici despre asta.

Mai există și alte motive, pur românești. Cum ar fi teama de malpraxis. Ori preconcepțiile și folclorul din jurul nașterii naturale ca de exemplu eventualele disfuncţii sexuale. Alte cauze ar fi atmosfera din spitalele din România, traumele anterioare etc.

Teama mult prea mare a mamei ar trebui să fie din punctul meu de vedere tratată corespunzător, cu ajutorul terapiei, iar dacă nu se obțin rezultate, eu personal consider că aceasta ar trebui să fie indicație psihosomatică de cezariană!

Aceste angoase sunt fireşti, mai ales la prima sarcină, dar ele ar trebui depăşite printr-o discuţie serioasă şi sinceră cu medicul ginecolog, deoarece pot fi rezolvate prin metodele actuale de tratament şi nu merită riscul (imediat sau în timp) pe care o astfel de intervenţie îl are asupra mamei (altfel sănătoasă) sau asupra bebeluşului ei.

Eu pot să vă spun doar atât. Când am născut primul copil în România anului 2006, alături de mine se afla o mamă de 38 de ani, care a născut primul ei copil de 3700g natural, după o sarcină cu cerclaj. Iar când am născut al doilea copil, în Germania, la cursul de pregătire pentru naștere a participat și o mamă olandeză, de 47 de ani, care a născut o fetiță cu o greutate de 3600g natural, fără probleme, deși la o naștere anterioară avusese pierderi importante de sânge și a necesitat transfuzie!

O mamă trebuie să știe, că indiferent de vârsta la care rămâne însărcinată, ea nu este din start destinată mesei de operație, are dreptul să nască natural și niciun medic din lumea asta nu trebuie să aleagă o operație cezariană, fără motive medicale fundamentale! 

CAESEREAN

http://www.pregnancy.org/article/c-section-whats-age-got-do-it

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11641671

http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-familiei/cezariana-intre-necesitate-si-trend-576043.html

http://www.formula-as.ro/2008/833/sanatate-35/cezariana-10090

http://www.bebemagia.ro/articole/romancele-prefera-sa-nasca-prin-cezariana-%C8%99i-au-primul-copil-in-medie-la-29-de-ani/

http://www.babycenter.de/a23186/schwanger-werden-mit-30-bis-39-jahren

Copiii primesc prea multe antibiotice

După ce medicul Alexander Fleming a descoperit în 1928 penicilina, s-a deschis pentru medicină o nouă eră! În sfârșit doctorii puteau să trateze infecțiile bacteriene iar pacienții cu pneumonie ori septicemie nu mai erau din start pe lista neagră.

După nici 100 de ani, au început să apară problemele. Anumite bacterii au devenit rezistente la medicamente! În unele țări există antibiotice care nu mai au absolut niciun efect asupra unor boli destul de banale la o primă vedere…

Medicii prescriu adesea antibiotice, însa numai în aproximativ unul din zece cazuri recomandarea este corectă. Cercetătorii americani au publicat un studiu în Journal of the American Medical Association, în care sugerează că antibioticele sunt prescrise în mod exagerat și pe scară largă pentru inflamații banale ale gâtului cauzate de infecții virale.

Problema apare mai ales la copii! Foarte mulți pediatri prescriu antibiotice fără rost.

Mai există și un alt fenomen. Mamele sunt cele care insistă pe lângă medic sau farmacistă pentru obținerea medicamentelor de acest gen, doar pentru o banală răceală!

Doctorii ar trebui să cântărească de două ori înainte dacă un caz medical are cu adevărat nevoie de tratament cu antibiotice iar părinții ar trebui să se informeze mai bine.

Iată care sunt cele mai importante întrebări pe care părinții și le pun.

1. Când este prescrierea unui antibiotic cu adevărat necesară?

Când o boală este provocată de BACTERII  și nu de virusuri, iar sistemul imunitar NU POATE FACE FAȚĂ DE UNUL SINGUR AGENTULUI INFECȚIOS! Medicamentul omoară bacteriile ori le atacă abilitatea de a se înmulți. Împotriva altor agenți, de cele mai multe ori, antibioticele nu au niciun efect. În special împotriva virusurilor care provoacă banala răceală ori infecțiile acute ale urechilor. Uneori în cazul unor astfel de răceli apare suprainfecția. Alături de virus se constată existența unei bacterii. Atunci trebuie să luăm antibiotic!

2. Care este de fapt pericolul atunci când antibioticele sunt prescrise fără motiv?

Din cauza consumului haotic de antibiotice, multe tulpini de bacterii au devenit foarte rezistente (prin­tre cele mai utilizate antibiotice se numără penicilina, ampicilina, eritromicina), astfel că bolile generate de acestea nu mai pot fi tratate cu ușurință. Practic specialiștii duc o luptă continuă cu microbii care se înmulțesc, devin din ce în ce mai rezistenți, iar omenirea trebuie să fabrice medicamente noi și mai puternice pentru a avea succes! Iar lupta cu natura nu a fost niciodată una ușoară! Există și o altă problemă, mulți medici folosesc antibiotice foarte puternice pentru infecții care ar putea fi tratate cu antibiotice mai simple. Ar trebui să păstrăm antibioticele puternice strict pentru infecții grave. Există chiar posibilitatea ca la un moment dat anumite boli banale să nu mai poată fi vindecate!

Mai mult decât atât, antibioticele recomandate după ureche pot duce la probleme ale florei bacteriene și generează alergii, astm ori favorizează apariția ciupercilor! Chiar şi administrarea pe durate scurte poate modifica pe o perioadă îndelungată flora intestinală. Alte studii au atras atenţia că administrarea de antibiotice creşte şi riscul bolilor inflamatorii ale tubului digestiv. „Din ce în ce mai multe dovezi arată că flora intestinală joacă un rol important pentru boli precum obezitatea şi cancerul colorectal”, confirmă Patrick Berche, microbiolog la Spitalul Necker (Paris). În plus, un sistem imunitar ajutat în permanență cu antibiotice va slăbi!

3. De ce primesc copiii totuși atât de multe antibiotice?

Dacă o boală este provocată de un virus sau de o bacterie, specialiștii nu ne pot spune imediat. Există anumite repere dar ele nu sunt sută la sută sigure. Cele mai evidente sunt în general infecțiile urinare sau cele streptococice. Când nu este clar cu ce au de a face, doctorii prescriu în general, direct, din motive de siguranță, antibiotice! Soluția ideală este însă expectativa, pentru a observa dacă simptomele se înrăutățesc sau nu.

La copii însă cei care insistă panicați sunt de cele mai multe ori părinții. Astfel se ajunge la situațiile discutate mai sus.

4. Cum ar trebui să se comporte părinții atunci când copilul este bolnav?

Medicii spun că aceștia ar trebui să aibă în primul rând, foarte multă răbdare!  Părinților ar trebui să le fie clar că sistemul imunitar al copilului are nevoie de timp pentru a putea să lupte împotriva bolilor. Iar un antibiotic oricum nu ajută, dacă este luat pentru a combate ceva ce oricum nu poate combate, cum ar fi de exemplu, o infecție virală! Copiii au nevoie în primul rând, așa cum spuneam mai sus, de timp și liniște pentru a se pune pe picioare. Doctorii le recomandă părinților să observe copiii cu atenție. Există o regulă de aur! ”Atâta timp cât un copil se joacă, în cele mai multe cazuri boala nu este gravă!” Ar trebui așteptat până când simpotmele par să se înrăutățească! Între timp, ajută foarte bine preparatele din plante, homeopatia, hidratarea ori antitermicele corect dozate. Dacă nu apare nicio îmbunătățire ci din contră, atunci medicul poate prescrie în general după 7-10 zile un antibiotic. Este foarte important pe de altă parte, ca atunci când antibioticul a fost prescris, părinții să i-l ofere copilului în dozele corecte, pentru toată perioada recomandată, chiar dacă simptomele încep să dispară. Chiar și tratamentul incomplet poate determina rezistența la antibiotice. Dacă o persoană nu termina cura, cresc șansele unei viitoare rezistențe!

Așa că dragi mame, nu vă mai supărați pe medicul vostru atunci când după 5 zile de răceală nu vrea încă să-i prescrie copilului antibiotic! Bucurați-vă! Înseamnă că aveți un pediatru bun!
antibiotika

http://www.whattoexpect.com/toddler-safety/overusing-antibiotics.aspx

http://www.healthychildren.org/English/safety-prevention/at-home/medication-safety/Pages/Antibiotic-Prescriptions-for-Children.aspx?nfstatus=401&nftoken=00000000-0000-0000-0000-000000000000&nfstatusdescription=ERROR%3a+No+local+token

http://www.desprecopii.com/info-id-501-nm-Abuzul-de-antibiotice.htm

http://www.elternwissen.com/gesundheit/kinderkrankheiten/art/tipp/wann-sind-antibiotika-bei-kindern-wichtig.html

http://www.sueddeutsche.de/gesundheit/antibiotika-kinder-werden-haeufig-falsch-behandelt-1.1285592

Folclor și preconcepții despre nașterea naturală!

Am citit foarte multe păreri zilele acestea despre nașterea naturală versus cezariană! Sunt atât de multe mămici tinere în România zilelor noastre, informate, care își doresc să nască natural și până la urmă, din cauza sistemului corupt, a comodității medicilor sau a lipsei de personal și dotări, ajung pe masa de operație. Nu în ultimul rând, faptul că medicii (mai ales cei tineri) sunt specializați mai mult pe cezariene decât pe naștere naturală sau pe naștere vaginală operativă, duce la o creștere alarmantă a numărului acestor operații. Am detaliat aici, despre fenomenul cezarienelor pe bandă rulantă!

Mai există însă și situația când mămica însăși este victima unei informări precare, a preconcepțiilor de tot felul și chiar familia are un cuvânt foarte greu de spus. Și tot acel folclor adânc înrădăcinat în mintea mamelor și bunicilor noastre ne poate trimite la bisturiu. Este extrem de interesant ce cred mamele, femeile în general despre asta, ce argumente aduc atunci cand aleg o modalitate sau alta pentru nașterea propriilor copii, deși aceasta ar trebui să fie o decizie strict medicală! Am descoperit o lume fascinantă! Oameni care fabrică argumente, indiferent de modalitatea aleasă, informații teribil de interesante ori trunchiate! Așa cum spuneam, o lume aparte!

Tot asistând la astfel de discuții, am observat tendința mamelor de a căuta motive sau de a apela la vechi preconcepții vizavi de nașterea naturală, tocmai din dorința de masca o eventuală teamă de durere ori o frică absolut întemeiată de malpraxis sau datorită condițiilor și atmosferei din spitalele românești!

Aș dori să mai fac apel încă o dată la specialiști și să aduc puțină lumină în această situație, demolând cu ajutorul răspunsurilor avizate, încă o serie de mituri despre nașterea naturală, care au cuprins mentalitatea colectivă! Promit că voi face un articol separat și despre mituri cu privire la nașterea prin cezariană!

Despre cele mai consacrate mituri, cum ar fi: ”circulara de cordon”, ”miopia”, ”îngustimea bazinului” sau ”teribila epiziotomie, am detaliat aici, nu mai revin. Astăzi voi prezenta explicațiile specialiștilor cu privire mai ales la prejudecățile și folclorul ce s-au format de-a lungul timpului în jurul nașterii naturale!

1. ”Nașterea naturală este mult mai riscantă decât cezariana!”

Riscuri presupun ambele! Este absolut firesc să fie astfel! Datele statistice arată însa, chiar dacă nu ne vine să credem, că mortalitatea materna este între 3 și 6 ori mai mare după operație cezariană, decât dupa naștere naturală. Este o realitate care trebuie recunoscută atât de specialiști, cât și de gravide. Nu mai departe de țara noastră. Faţă de ţările europene, suntem – ca de obicei – în top cu numărul de cezariene. Nu întâmplător suntem tot în top şi la mortalitate şi morbiditate materno-fetală. Nu în ultimul rând, avem o rată mică a alăptării – tot din cauza miturilor şi a informării precare.

„Decesele sunt cauzate mai ales de hemoragiile intraoperatorii sau postoperatorii, de tromboflebite și embolii pulmonare (cheaguri de sânge ce blochează circulația), infecții postoperatorii. De fapt, afecțiunile enumerate mai sus reprezintă riscurile în cazul unei cezariene. Este foarte important ca pacienta să cunoasca riscurile și evoluția postoperatorie sub semnatură”, susține Conf.dr. Mircea Onofriescu, directorul Maternității „Cuza Voda” Iași. Tot el mai spune că „Nasterea prin cezariana NU este un panaceu!”

”Tocmai de aceea, obiectivul principal care trebuie luat în considerare atunci când se optează pentru cezariană este ca prognosticul matern și fetal să fie mai bun decât în caz de naștere naturală. Cezarienele trebuie făcute doar dacă există anumite indicații: cele stabilite anterior nașterii (exemplu – malformații congenitale de bazin osos, afecțiuni cardiace grave, boli pulmonare severe (femeia nu are un plămân), placenta înaintea fătului, patologie maternă care nu permite nașterea naturală etc.); indicații stabilite în timpul nașterii – suferință fetală acută, prezentații patologice transversale, faciale, frontale – când fătul nu este în poziție normală etc)”

„Riscul matern este că, în timpul intervenției chirurgicale, capacitatea de apărare a organismului scade foarte mult și atunci există posibilitatea de infecție, de complicații la nivelul plagii, caz în care, uneori, se poate ajunge până la septicemie sau peritonită.” spune un alt reputat medic, conf. univ. dr. Petre Bratila.

2. ”Nașterea naturală este traumatizantă pentru copil iar cezariana îl scutește de riscuri!”

Și tot conf. dr. Petre Bratila atenționează că ”nici fătul nu este scutit de pericole la operația de cezariană. Rapiditatea cu care micuțul trece din burtica mamei în mediul natural ii poate provoca probleme respiratorii și infecții. De aceea, indicația de operație se face doar în anumite situații.” Dacă nașterea în sine reprezintă o traumă pentru bebeluș nu poate spune nimeni cu exactitate. Specialiștii sunt de părere că atunci când totul se petrece treptat, trecerea de la viața intrauterină la cea exterioară are loc așa cum a orânduit natura, pentru copil este cu siguranță mai bine. În timpul sarcinii, fătul este obișnuit să stea protejat într-un mediu confortabil, nu foarte luminat, la o temperatură constantă de 37 de grade Celsius, departe de zgomote puternice, stres și stimuli diverși. ”A se naște” înseamnă pentru copil în primul rând să părăsească această lume cunoscută, iubită, confortabilă și să se adapteze instantaneu uneia complet noi, reci, gălăgioase. Copiii născuți natural au mai mult timp să se adapteze, șocul nu este atât de puternic precum în cazul celor născuți prin cezariană. Despre efectele pe care nașterea prin cezariană le poate avea asupra fătului, am scris aici. Desigur, toate acestea pălesc, atunci când viața mamei sau a copilului sunt în pericol!

3.Dacă ai scolioză nu e bine să rămâi însărcinată și nu poți naște natural!

În cazul femeilor gravide, scolioza nu influențează evoluția sarcinii sau dezvoltarea fătului. Cu adevarat grea este doar suportarea durerilor de spate, mai ales în ultimele luni de sarcina. Uneori acestea sunt însoțite de imposibilitatea ridicării din pat. Majoritatea persoanelor prezintă un anumit grad de deviere a coloanei. Gravitatea afecțiunii depinde de cât de mare este gradul de curbare. Astfel, curbările mai mici de 10 grade sunt considerate schimbări sau deviații normale ale coloanei în timp ce curbările mai mari de 10 grade sunt considerate scolioză în diverse stadii. Numai un medic ortoped bun poate spune cât de mare este curbarea și poate decide de comun acord cu ginecologul dacă este obligatoriu ca nașterea să aibă loc prin cezariană. Ca o paranteză, eu am scolioză cu grad de curbare mai mare de 10 grade și am născut natural doi copii, fără probleme! La primul, am avut chiar și anestezie epidurală!

4. Nașterea naturală provoacă hemoroizi!

”Un alt mit care trebuie dărâmat este faptul că hemoroizii apar la femei imediat după o naștere naturală, mai puțin în cazul nașterii prin operație cezariană. De fapt, hemoroizii se dezvoltă din niște mici lacuri venoase (plexurile hemoroidale) care există la orice om sub forma unor mici pernițe venoase care asigură etanșeizarea firească a canalului anal pentru gaze. Drenajul venos se face de jos în sus, sângele trebuie să urce, să lupte cu gravitația, iată de ce NU NAȘTEREA, CI ÎNTREAGA PERIOADĂ A SARCINII, în care avem compresiune venoasă pe sistemul cav inferior, cu alte cuvinte drenaj venos deficitar, întârziat, împiedicat, face ca aceste pernițe venoase să se dilate treptat, transformându-se în hemoroizi.”

5. ”Nașterea naturală este cea care slăbește mușchii perineali și în același timp pune capăt vieții sexuale!”

”Cum slăbesc muschii perineali? Nu nașterea în sine sau epiziotomia slăbesc perineul, ci și alți factori, cum ar fi revoluția hormonală din perioada sarcinii sau a menopauzei, operația cezariană, operații abdominale de tot felul etc. Toate țesuturile și ligamentele se înmoaie în perioada sarcinii, pentru a permite corpului să susțină nașterea. Așadar eventualele efecte neplăcute pot apărea. Ca și în menopauză de altfel. Bunăoara, modificarile hormonale afectează ligamente, musculatura, generând totodată relaxarea circulației și a mușchilor, inclusiv slăbirea perineului!” spune moașa Vania Limban.

Ce soluții putem aborda? Pentru întărirea musculaturii planșeului pelviperineal în sarcină sau după naștere (naturală, operație cezariană), se recomandă: gimnastica intimă & exerciții Kegel, practicarea zilnică începând din sarcină, imediat după naștere și în toată perioada de lăuzie (6 săptămâni), Epi-No în sarcină, travaliu, după terminarea perioadei de lăuzie și controlul medicului, gimnastica  specifică de recuperare după terminarea perioadei de lauzie și controlul după naștere efectuat de medic. Tot ca o paranteză, eu am folosit EPI-NO, am făcut sport înainte și după naștere, yoga și acupunctură. Nu știu dacă din aceste motive, dar am născut cu perineu intact un copil de 4200g.

Chiar dacă nașterea și mai apoi îngrijirea unui bebeluș implică eforturi fizice și psihice intense, venirea lui pe lume nu va înseamna și sfârșitul vieții sexuale din cadrul cuplului. Desigur, lucrurile sunt mai complicate imediat după naștere. Situația va reveni la normalitate cu timpul.

De asemenea, în cadrul unui cuplu, sexul nu este doar o stimulare fizică. Acesta este doar o parte din relația intimă. Din punct de vedere fizic, după naștere, lucrurile se pot schimba la nivelul organelor sexuale feminine. Însă vaginul este un mușchi, chiar unul foarte performant, care așa cum se întinde foarte mult în momentul nașterii, la fel de bine revine la forma inițială. Iar Dvs puteți să ajutați acest proces cu ajutorul soluțiilor recomandate mai sus.

6. ”Epiziotomia doare!”

Dacă unei persoane trebuie să i se facă o epiziotomie, i se va face injectabil un anestezic local, pentru amorțirea țesuturilor, dacă nu s-a facut nici un alt fel de anestezie. Ca atare, pacienta nu va simți când medicul va face incizia sau când o va coase. Deși, majoritatea mamelor, chiar și cele cărora nu li s-a facut anestezie, cand au fost întrebate dacă au simțit durere la epiziotomie, au răspuns că au fost deranjate mai degraba de zgomotul făcut de instrumente iar senzația a fost una de arsură scurtă. Indiferent că exista anestezic local sau nu, mușchii pelvieni sunt extrem de relaxați în acele momente, iar incizia se face pe contracție!

Cercetătorii declară că epiziotomia nu trebuie să fie intervenție de rutină, dar că în anumite cazuri, aceasta este justificată. Medicul ar putea recomanda epiziotomia dacă: aceasta ar putea preveni o ruptură extinsă a țesuturilor din zona vaginală, copilul se află într-o poziție anormala, copilul trebuie născut rapid.

Cel mai important pentru o mamă este să știe că nașterea prin cezariană nu evită dezavantajele nașterii naturale. Sau și mai corect, evită unele din dezavantajele nașterii naturale și aduce altele. Există o serie de dezavantaje pentru cezariană, de la infecție la flebite, de la afectarea tubului digestiv până la complicații post-operatorii.

„Cezariana la cerere este o greseală foarte mare, pentru că există repercusiuni tardive.  Dacă după prima cezariana femeia respectivă mai are o sarcină, în 90% dintre cazuri, ea trebuie să recurgă tot la această operație (pentru că uterul nu este refăcut și riscul de ruptură este foarte mare). Iar dacă femeia iși mai dorește încă un copil, sa faci trei cezariene… De aceea, eu o recomand, numai când există motivații întemeiate”, a avertizat conf. dr. Petre Brătila.

Și nu trebuie să uităm că  „atuurile unei naşteri naturale sunt multiple. Astfel, durata de recuperare relativ mică, intensitatea interactivităţii mamă-făt, comunicarea cu medicul, implicaţiile legate de alăptare şi reluarea activităţii sexuale sunt doar câteva avantaje ale naşterii naturale”, a explicat prof. dr. Radu Vlădăreanu, şeful secţiei de obstetrică ginecologie din cadrul Spitalului Elias.

Cezariana este o operație, nașterea naturală este un proces … natural!

Neugeboren-Kaiserschnitt

http://www.ziaruldeiasi.ro/ghidul-pentru-sanatate/nastere-naturala-versus-cezariana~ni49tg

http://www.consiliere-psihologica.ro/ro/cezariana-intre-necesitate-si-moda.html

http://www.gandul.info/magazin/nasterea-prin-cezariana-ia-locul-nasterii-naturale-7692433

http://www.csid.ro/stiri/noutati/romancele-campioane-mondiale-la-numarul-de-nasteri-prin-cezariana-stire-2806677/

http://medlive.hotnews.ro/kegel-masaj-perineal-si-epi-no-o-viata-sexuala-sanatoasa-nasteri-usoare-adio-incontinenta-urinara.html

http://www.sfatulmedicului.ro/Nasterea/epiziotomia-cand-este-si-cand-nu-este-necesara_9476

http://www.laurusmedical.ro/hemoroizii-dupa-nastere/

http://depici.ro/nastere/nastere-naturala-fara-epiziotomie-afla-parerea-unui-medic-ginecolog-video/

http://www.sfatulmedicului.ro/Sex-si-erotism/6-mituri-care-va-pot-sabota-viata-sexuala_11138