Copilul care ”nu a știut că s-a născut”! O fotografie impresionantă!

”Un eveniment ultrarar și impresionant”, așa a descris obstetricianul grec Dr. Aris Tsigris întâmplarea la care a fost martor! Acesta a postat pe contul său de Facebook fotografia unui bebeluş pe care tocmai îl ajutase să vină pe lume, „învelit” încă în sacul amniotic! Fenomenul a fost cu atât mai emoționant cu cât sacul nu a fost străpuns iar bebelușul nu și-a ”conștientizat” propria venire pe lume. El se comporta în continuare ca și cum s-ar afla în pântecul mamei!

article-0-1A285066000005DC-569_634x431

În mod normal, sacul amniotic, cel în care fătul se dezvoltă în pântecul mamei până ajunge la maturitate, se rupe înaintea declanşării travaliului, ceea ce, în termeni simpli, înseamnă „ruperea apei”.

Medicul grec spune că nu există niciun risc pentru sănătatea bebeluşului, care va începe să repire singur imediat după ce sacul amniotic se va rupe.

Sacul este o membrană plină cu lichid situată in interiorul uterului în care copilul nenăscut se dezvoltă și crește. Chiar așa este cunoscut, sub denumirea de membrane”, deoarece pereții săi sunt formați din mai multe… membrane alipite. În cavitatea amniotică, la interiorul sacului, se află lichidul amniotic, iar în exterior placenta.

Sacul este umplut cu acest lichid clar, transparent, în care copilul nenăscut plutește și se miscă. Ajută la atenuarea loviturilor și vătămărilor și îi pune la dispoziție copilului fluide pe care acesta să le poată inspira și înghiți. Menține, de asemenea, o temperatură constantă.

Membranele încep să se formeze și se umplu cu lichid în termen de câteva zile de la concepție. Lichidul amniotic este în principal apă, dar începând cu săptămâna a 10, în aceasta pot trece cantități mici de urină fetală, nutrienți, hormoni si anticorpi.

Anumite studii spun chiar că fluidul capătă arome și gusturi în funcție de ceea ce consumă mama în diferite momente din sarcină! Cercetătorii sunt convinși că aromele ajung la fetus și sunt percepute de acesta. De exemplu, un studiu francez indică faptul că acei copii ale căror mame au consumat o băutură cu anason în timpul sarcinii s-au arătat mai puțin înverșunați împotriva aromei anasonului decât ceilalți copii. Am scris și eu aici despre asta. M-am referit la mitul conform căruia o mamă care alăptează trebuie să se supună unor rigori alimentare. Se pare că o femeie poate consuma în timpul alăptării orice și mai ales din alimentele pe care le-a consumat în timpul sarcinii. Tocmai pentru că bebelușul este deja familiarizat!

Văzut în lumină, se prezintă lucios și foarte fin, dar gros și greu de străpuns. Sacul amniotic a fost culcușul cald al nostru, al tuturor, timp de 9 luni! Deci merită RESPECT!

http://www.dailymail.co.uk/health/article-2336194/The-baby-did-know-born-The-astonishing-picture-shows-newborn-delivered-INSIDE-amniotic-sac.html

http://www.gandul.info/magazin/foto-surpriza-la-nastere-medicul-este-un-caz-ultra-rar-10930497

Anunțuri

Reprezintă vârsta înaintată a mamei motiv de cezariană?

Majoritatea femeilor gravide peste 35 sau chiar peste 40 de ani, nasc copii sănătoși! Dar nu reprezintă un secret faptul că dacă o femeie este mai în vârstă, este cu atât mai probabil să nască un copil pe căi chirurgicale. De exemplu, cercetatorii de la Harvard spun că un  procent destul de mare (43 la sută aproximativ) din mamele primipare cu vârsta de peste 40 de ani fac cezariene. Comparativ desigur cu un procent mult mai mic al celor sub 35 de ani. Atenție este vorba despre date generale din alte părți ale lumii! Potrivit unui sondaj realizat de GfK, la cererea MedLife, în rândul femeilor însărcinate din România, după 30 de ani procentul de naşteri prin operaţie cezariană creşte substanţial şi ajunge până la 82 la sută în cazul celor de peste 35 de ani. Principalul motiv pentru care româncele aleg să nască prin operaţie cezariană este teama de durere, menţionată de 84 la sută din femeile participante la studiu. Iar vârsta este de cele mai multe ori un pretext, atât pentru medici cât și pentru mame!

Să înțelegem fenomenul pe de-a întregul. Cu cât o femeie este mai în vârstă cu atât mai probabil este să experimenteze complicații ale sarcinii care predispun la o cezariană. Printre care: sarcină multiplă (de multe ori rezultatul fertilizărilor multiple), copilul în poziție pelviană, ori boli precum diabetul și tensiunea arterială!

Dar acestea sunt lucruri cât se poate de evidente și ușor de depistat! Când se constată existența lor, fără dubiu, nașterea trebuie să aibă loc pe căi chirurgicale! Dar de ce medicii recomandă totuși cezariana, atunci când mama nu are niciuna dintre aceste probleme, invocând doar vârsta mai înaintată?

Există o serie de alte motive pentru care medicii sau mamele (deși decizia ar trebui să fie una strict medicală, cel puțin în România) aleg cezariana! O parte din ele sunt fiziologice, altele însă sunt legate de cultură.

În San Francisco s-a făcut un studiu pe 8.500 de mame care aveau copii pentru prima dată, care au născut la termen, iar fătul era în prezentație normală și s-a constatat următorul fapt. Cu cât vârsta creștea cu atât travaliul era mai îndelungat. Dilatația cervixului era mai lentă. Nu este surprinzator nici faptul că odată cu vârsta crește și nevoia de perfuzii cu oxitocină  pentru a ajuta la intensificarea contracțiilor. ASTA NU ÎNSEAMNĂ ÎNSĂ CĂ UTERUL UNEI FEMEI DEVINE BRUSC NEPERFORMANT ODATĂ CE ACEASTA ATINGE VÂRSTA DE 35 DE ANI!  Partea interesantă a studiului a fost concluzia că uterul feminin începe foarte ușor și treptat să-și piardă din capacități începând chiar cu vârsta de 20 de ani! 🙂

Chiar dacă o mamă este sănătoasă tun și copilul asemenea, iar uterul își face treaba suficient de bine, mai există și alți factori care țin mai mult de psihologic și cultural decât de fiziologic și care împing o mamă de peste 30 de ani pe masa de operație. Există situații când mamele au cheltuit foarte mulți bani pentru a rămâne însărcinate. Poate că s-au dus ani din viața lor în încercarea de a obține o sarcină și au devenit mai mult decât îngrijorate cu privire la siguranța propriului copil. Deși teoretic nu s-ar supune unui risc mai mare alegând nașterea naturală, toate aceste motive le împing pe mame să ceară operația. Această condiție a fost denumită în psihologie copilul prețiossau copilul premiumși duce la creșterea numărului de cezariene după vârsta de 30 de ani…

Nu mai vorbim de fenomenul românesc. Unde indiferent de vârstă sau sănătate, mamele sunt îndrumate de societate, familie, medici să aleagă operația. Indiferent că au 20 sau 35 de ani, în România procentul femeilor care nasc prin cezariană este covârșitor și îngrijorător! Unele statistici spun că ajunge până la 80 la sută în anumite clinici din București! Am scris aici despre asta! Cu atât mai mult, dacă acestea depășesc vârsta de 30 de ani… Există țări unde medicii nu consideră gravidele de peste 30 de ani ca făcând parte din grupa de risc. Acestea sunt considerate astfel abia după 35 de ani! Atenție, dacă o gravidă face parte din grupa de risc, nu înseamnă că trebuie să nască prin cezariană neapărat! Ea trebuie doar să facă o serie de analize în plus pe perioada sarcinii și să fie monitorizată cu atenție!

Pe lângă aceasta însă, multe femei aleg cezariana şi o solicită medicului lor din diverse motive: frica de durere, reticenţe faţă de eventuale distrucţii ale planşeului pelvin care să conducă la probleme medicale, ori teama de epiziotomie, circulara de cordon, bazinul prea îngust, miopia. Multe dintre acestea sunt mituri, care pot fi demontate de către specialist! Am scris aici despre asta.

Mai există și alte motive, pur românești. Cum ar fi teama de malpraxis. Ori preconcepțiile și folclorul din jurul nașterii naturale ca de exemplu eventualele disfuncţii sexuale. Alte cauze ar fi atmosfera din spitalele din România, traumele anterioare etc.

Teama mult prea mare a mamei ar trebui să fie din punctul meu de vedere tratată corespunzător, cu ajutorul terapiei, iar dacă nu se obțin rezultate, eu personal consider că aceasta ar trebui să fie indicație psihosomatică de cezariană!

Aceste angoase sunt fireşti, mai ales la prima sarcină, dar ele ar trebui depăşite printr-o discuţie serioasă şi sinceră cu medicul ginecolog, deoarece pot fi rezolvate prin metodele actuale de tratament şi nu merită riscul (imediat sau în timp) pe care o astfel de intervenţie îl are asupra mamei (altfel sănătoasă) sau asupra bebeluşului ei.

Eu pot să vă spun doar atât. Când am născut primul copil în România anului 2006, alături de mine se afla o mamă de 38 de ani, care a născut primul ei copil de 3700g natural, după o sarcină cu cerclaj. Iar când am născut al doilea copil, în Germania, la cursul de pregătire pentru naștere a participat și o mamă olandeză, de 47 de ani, care a născut o fetiță cu o greutate de 3600g natural, fără probleme, deși la o naștere anterioară avusese pierderi importante de sânge și a necesitat transfuzie!

O mamă trebuie să știe, că indiferent de vârsta la care rămâne însărcinată, ea nu este din start destinată mesei de operație, are dreptul să nască natural și niciun medic din lumea asta nu trebuie să aleagă o operație cezariană, fără motive medicale fundamentale! 

CAESEREAN

http://www.pregnancy.org/article/c-section-whats-age-got-do-it

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11641671

http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-familiei/cezariana-intre-necesitate-si-trend-576043.html

http://www.formula-as.ro/2008/833/sanatate-35/cezariana-10090

http://www.bebemagia.ro/articole/romancele-prefera-sa-nasca-prin-cezariana-%C8%99i-au-primul-copil-in-medie-la-29-de-ani/

http://www.babycenter.de/a23186/schwanger-werden-mit-30-bis-39-jahren

Folclor și preconcepții despre nașterea naturală!

Am citit foarte multe păreri zilele acestea despre nașterea naturală versus cezariană! Sunt atât de multe mămici tinere în România zilelor noastre, informate, care își doresc să nască natural și până la urmă, din cauza sistemului corupt, a comodității medicilor sau a lipsei de personal și dotări, ajung pe masa de operație. Nu în ultimul rând, faptul că medicii (mai ales cei tineri) sunt specializați mai mult pe cezariene decât pe naștere naturală sau pe naștere vaginală operativă, duce la o creștere alarmantă a numărului acestor operații. Am detaliat aici, despre fenomenul cezarienelor pe bandă rulantă!

Mai există însă și situația când mămica însăși este victima unei informări precare, a preconcepțiilor de tot felul și chiar familia are un cuvânt foarte greu de spus. Și tot acel folclor adânc înrădăcinat în mintea mamelor și bunicilor noastre ne poate trimite la bisturiu. Este extrem de interesant ce cred mamele, femeile în general despre asta, ce argumente aduc atunci cand aleg o modalitate sau alta pentru nașterea propriilor copii, deși aceasta ar trebui să fie o decizie strict medicală! Am descoperit o lume fascinantă! Oameni care fabrică argumente, indiferent de modalitatea aleasă, informații teribil de interesante ori trunchiate! Așa cum spuneam, o lume aparte!

Tot asistând la astfel de discuții, am observat tendința mamelor de a căuta motive sau de a apela la vechi preconcepții vizavi de nașterea naturală, tocmai din dorința de masca o eventuală teamă de durere ori o frică absolut întemeiată de malpraxis sau datorită condițiilor și atmosferei din spitalele românești!

Aș dori să mai fac apel încă o dată la specialiști și să aduc puțină lumină în această situație, demolând cu ajutorul răspunsurilor avizate, încă o serie de mituri despre nașterea naturală, care au cuprins mentalitatea colectivă! Promit că voi face un articol separat și despre mituri cu privire la nașterea prin cezariană!

Despre cele mai consacrate mituri, cum ar fi: ”circulara de cordon”, ”miopia”, ”îngustimea bazinului” sau ”teribila epiziotomie, am detaliat aici, nu mai revin. Astăzi voi prezenta explicațiile specialiștilor cu privire mai ales la prejudecățile și folclorul ce s-au format de-a lungul timpului în jurul nașterii naturale!

1. ”Nașterea naturală este mult mai riscantă decât cezariana!”

Riscuri presupun ambele! Este absolut firesc să fie astfel! Datele statistice arată însa, chiar dacă nu ne vine să credem, că mortalitatea materna este între 3 și 6 ori mai mare după operație cezariană, decât dupa naștere naturală. Este o realitate care trebuie recunoscută atât de specialiști, cât și de gravide. Nu mai departe de țara noastră. Faţă de ţările europene, suntem – ca de obicei – în top cu numărul de cezariene. Nu întâmplător suntem tot în top şi la mortalitate şi morbiditate materno-fetală. Nu în ultimul rând, avem o rată mică a alăptării – tot din cauza miturilor şi a informării precare.

„Decesele sunt cauzate mai ales de hemoragiile intraoperatorii sau postoperatorii, de tromboflebite și embolii pulmonare (cheaguri de sânge ce blochează circulația), infecții postoperatorii. De fapt, afecțiunile enumerate mai sus reprezintă riscurile în cazul unei cezariene. Este foarte important ca pacienta să cunoasca riscurile și evoluția postoperatorie sub semnatură”, susține Conf.dr. Mircea Onofriescu, directorul Maternității „Cuza Voda” Iași. Tot el mai spune că „Nasterea prin cezariana NU este un panaceu!”

”Tocmai de aceea, obiectivul principal care trebuie luat în considerare atunci când se optează pentru cezariană este ca prognosticul matern și fetal să fie mai bun decât în caz de naștere naturală. Cezarienele trebuie făcute doar dacă există anumite indicații: cele stabilite anterior nașterii (exemplu – malformații congenitale de bazin osos, afecțiuni cardiace grave, boli pulmonare severe (femeia nu are un plămân), placenta înaintea fătului, patologie maternă care nu permite nașterea naturală etc.); indicații stabilite în timpul nașterii – suferință fetală acută, prezentații patologice transversale, faciale, frontale – când fătul nu este în poziție normală etc)”

„Riscul matern este că, în timpul intervenției chirurgicale, capacitatea de apărare a organismului scade foarte mult și atunci există posibilitatea de infecție, de complicații la nivelul plagii, caz în care, uneori, se poate ajunge până la septicemie sau peritonită.” spune un alt reputat medic, conf. univ. dr. Petre Bratila.

2. ”Nașterea naturală este traumatizantă pentru copil iar cezariana îl scutește de riscuri!”

Și tot conf. dr. Petre Bratila atenționează că ”nici fătul nu este scutit de pericole la operația de cezariană. Rapiditatea cu care micuțul trece din burtica mamei în mediul natural ii poate provoca probleme respiratorii și infecții. De aceea, indicația de operație se face doar în anumite situații.” Dacă nașterea în sine reprezintă o traumă pentru bebeluș nu poate spune nimeni cu exactitate. Specialiștii sunt de părere că atunci când totul se petrece treptat, trecerea de la viața intrauterină la cea exterioară are loc așa cum a orânduit natura, pentru copil este cu siguranță mai bine. În timpul sarcinii, fătul este obișnuit să stea protejat într-un mediu confortabil, nu foarte luminat, la o temperatură constantă de 37 de grade Celsius, departe de zgomote puternice, stres și stimuli diverși. ”A se naște” înseamnă pentru copil în primul rând să părăsească această lume cunoscută, iubită, confortabilă și să se adapteze instantaneu uneia complet noi, reci, gălăgioase. Copiii născuți natural au mai mult timp să se adapteze, șocul nu este atât de puternic precum în cazul celor născuți prin cezariană. Despre efectele pe care nașterea prin cezariană le poate avea asupra fătului, am scris aici. Desigur, toate acestea pălesc, atunci când viața mamei sau a copilului sunt în pericol!

3.Dacă ai scolioză nu e bine să rămâi însărcinată și nu poți naște natural!

În cazul femeilor gravide, scolioza nu influențează evoluția sarcinii sau dezvoltarea fătului. Cu adevarat grea este doar suportarea durerilor de spate, mai ales în ultimele luni de sarcina. Uneori acestea sunt însoțite de imposibilitatea ridicării din pat. Majoritatea persoanelor prezintă un anumit grad de deviere a coloanei. Gravitatea afecțiunii depinde de cât de mare este gradul de curbare. Astfel, curbările mai mici de 10 grade sunt considerate schimbări sau deviații normale ale coloanei în timp ce curbările mai mari de 10 grade sunt considerate scolioză în diverse stadii. Numai un medic ortoped bun poate spune cât de mare este curbarea și poate decide de comun acord cu ginecologul dacă este obligatoriu ca nașterea să aibă loc prin cezariană. Ca o paranteză, eu am scolioză cu grad de curbare mai mare de 10 grade și am născut natural doi copii, fără probleme! La primul, am avut chiar și anestezie epidurală!

4. Nașterea naturală provoacă hemoroizi!

”Un alt mit care trebuie dărâmat este faptul că hemoroizii apar la femei imediat după o naștere naturală, mai puțin în cazul nașterii prin operație cezariană. De fapt, hemoroizii se dezvoltă din niște mici lacuri venoase (plexurile hemoroidale) care există la orice om sub forma unor mici pernițe venoase care asigură etanșeizarea firească a canalului anal pentru gaze. Drenajul venos se face de jos în sus, sângele trebuie să urce, să lupte cu gravitația, iată de ce NU NAȘTEREA, CI ÎNTREAGA PERIOADĂ A SARCINII, în care avem compresiune venoasă pe sistemul cav inferior, cu alte cuvinte drenaj venos deficitar, întârziat, împiedicat, face ca aceste pernițe venoase să se dilate treptat, transformându-se în hemoroizi.”

5. ”Nașterea naturală este cea care slăbește mușchii perineali și în același timp pune capăt vieții sexuale!”

”Cum slăbesc muschii perineali? Nu nașterea în sine sau epiziotomia slăbesc perineul, ci și alți factori, cum ar fi revoluția hormonală din perioada sarcinii sau a menopauzei, operația cezariană, operații abdominale de tot felul etc. Toate țesuturile și ligamentele se înmoaie în perioada sarcinii, pentru a permite corpului să susțină nașterea. Așadar eventualele efecte neplăcute pot apărea. Ca și în menopauză de altfel. Bunăoara, modificarile hormonale afectează ligamente, musculatura, generând totodată relaxarea circulației și a mușchilor, inclusiv slăbirea perineului!” spune moașa Vania Limban.

Ce soluții putem aborda? Pentru întărirea musculaturii planșeului pelviperineal în sarcină sau după naștere (naturală, operație cezariană), se recomandă: gimnastica intimă & exerciții Kegel, practicarea zilnică începând din sarcină, imediat după naștere și în toată perioada de lăuzie (6 săptămâni), Epi-No în sarcină, travaliu, după terminarea perioadei de lăuzie și controlul medicului, gimnastica  specifică de recuperare după terminarea perioadei de lauzie și controlul după naștere efectuat de medic. Tot ca o paranteză, eu am folosit EPI-NO, am făcut sport înainte și după naștere, yoga și acupunctură. Nu știu dacă din aceste motive, dar am născut cu perineu intact un copil de 4200g.

Chiar dacă nașterea și mai apoi îngrijirea unui bebeluș implică eforturi fizice și psihice intense, venirea lui pe lume nu va înseamna și sfârșitul vieții sexuale din cadrul cuplului. Desigur, lucrurile sunt mai complicate imediat după naștere. Situația va reveni la normalitate cu timpul.

De asemenea, în cadrul unui cuplu, sexul nu este doar o stimulare fizică. Acesta este doar o parte din relația intimă. Din punct de vedere fizic, după naștere, lucrurile se pot schimba la nivelul organelor sexuale feminine. Însă vaginul este un mușchi, chiar unul foarte performant, care așa cum se întinde foarte mult în momentul nașterii, la fel de bine revine la forma inițială. Iar Dvs puteți să ajutați acest proces cu ajutorul soluțiilor recomandate mai sus.

6. ”Epiziotomia doare!”

Dacă unei persoane trebuie să i se facă o epiziotomie, i se va face injectabil un anestezic local, pentru amorțirea țesuturilor, dacă nu s-a facut nici un alt fel de anestezie. Ca atare, pacienta nu va simți când medicul va face incizia sau când o va coase. Deși, majoritatea mamelor, chiar și cele cărora nu li s-a facut anestezie, cand au fost întrebate dacă au simțit durere la epiziotomie, au răspuns că au fost deranjate mai degraba de zgomotul făcut de instrumente iar senzația a fost una de arsură scurtă. Indiferent că exista anestezic local sau nu, mușchii pelvieni sunt extrem de relaxați în acele momente, iar incizia se face pe contracție!

Cercetătorii declară că epiziotomia nu trebuie să fie intervenție de rutină, dar că în anumite cazuri, aceasta este justificată. Medicul ar putea recomanda epiziotomia dacă: aceasta ar putea preveni o ruptură extinsă a țesuturilor din zona vaginală, copilul se află într-o poziție anormala, copilul trebuie născut rapid.

Cel mai important pentru o mamă este să știe că nașterea prin cezariană nu evită dezavantajele nașterii naturale. Sau și mai corect, evită unele din dezavantajele nașterii naturale și aduce altele. Există o serie de dezavantaje pentru cezariană, de la infecție la flebite, de la afectarea tubului digestiv până la complicații post-operatorii.

„Cezariana la cerere este o greseală foarte mare, pentru că există repercusiuni tardive.  Dacă după prima cezariana femeia respectivă mai are o sarcină, în 90% dintre cazuri, ea trebuie să recurgă tot la această operație (pentru că uterul nu este refăcut și riscul de ruptură este foarte mare). Iar dacă femeia iși mai dorește încă un copil, sa faci trei cezariene… De aceea, eu o recomand, numai când există motivații întemeiate”, a avertizat conf. dr. Petre Brătila.

Și nu trebuie să uităm că  „atuurile unei naşteri naturale sunt multiple. Astfel, durata de recuperare relativ mică, intensitatea interactivităţii mamă-făt, comunicarea cu medicul, implicaţiile legate de alăptare şi reluarea activităţii sexuale sunt doar câteva avantaje ale naşterii naturale”, a explicat prof. dr. Radu Vlădăreanu, şeful secţiei de obstetrică ginecologie din cadrul Spitalului Elias.

Cezariana este o operație, nașterea naturală este un proces … natural!

Neugeboren-Kaiserschnitt

http://www.ziaruldeiasi.ro/ghidul-pentru-sanatate/nastere-naturala-versus-cezariana~ni49tg

http://www.consiliere-psihologica.ro/ro/cezariana-intre-necesitate-si-moda.html

http://www.gandul.info/magazin/nasterea-prin-cezariana-ia-locul-nasterii-naturale-7692433

http://www.csid.ro/stiri/noutati/romancele-campioane-mondiale-la-numarul-de-nasteri-prin-cezariana-stire-2806677/

http://medlive.hotnews.ro/kegel-masaj-perineal-si-epi-no-o-viata-sexuala-sanatoasa-nasteri-usoare-adio-incontinenta-urinara.html

http://www.sfatulmedicului.ro/Nasterea/epiziotomia-cand-este-si-cand-nu-este-necesara_9476

http://www.laurusmedical.ro/hemoroizii-dupa-nastere/

http://depici.ro/nastere/nastere-naturala-fara-epiziotomie-afla-parerea-unui-medic-ginecolog-video/

http://www.sfatulmedicului.ro/Sex-si-erotism/6-mituri-care-va-pot-sabota-viata-sexuala_11138

Un tip de ”bonding” mai special! Contact piele-pe-piele cu tatăl, imediat după naștere!

În articolul de ieri, vă promiteam că o sa scriu despre un tip de apropiere deosebită, ce poate avea loc în prima oră după naștere! Așa cum am detaliat aici, s-a demonstrat științific că prima oră de viață este foarte importantă pentru dezvoltarea bebelușului, fiind dovedite avantaje fizice si psiho-emoționale atât pe termen scurt, cât și pe termen lung !

Pe scurt, este vorba despre a-i oferi nou-născutului șansa de a beneficia de contact neîntrerupt piele-pe-piele cu mama în primele sale minute de viață. Conceptul de oră magică nu presupune cheltuieli în plus pentru maternităţi, ci doar o minimă pregătire pentru personalul care asistă la naştere. De asemenea, se poate aplica atât în cazul mamelor care nasc natural, cât şi al celor care au făcut cezariană şi sunt sub anestezie.

Există însă și situații în care mama a suferit o operație, este trează, nu a avut anestezie totală și cu toate astea contactul piele-pe-piele între ea și nou-născut ar putea fi limitat, din motive practice, medicale sau de siguranță. În aceste cazuri, tatăl poate avea un rol deosebit de important!

S-a făcut un studiu foarte interesant. A avut ca scop principal observarea efectelor pe care contactul piele-pe-piele cu tatăl, al bebelușului sănătos născut la termen prin cezariană, le poate avea. Comparativ cu  rutina convențională, de a lăsa copiii în pat în primele 2 ore după naștere.

Douăzeci și nouă de perechi tată-copil au participat la un studiu randomizat, controlat. Au fost împărțiți în două grupuri. Copiilor din primul grup li s-a permis să aibă contact piele-pe-piele cu tatăl imediat după naștere iar cei din al doilea grup au fost lăsați într-un pătuț de spital. Datele au fost colectate pe bandă, mai exact, s-a înregistrat timpul de plâns pentru sugari și s-au făcut observații ale raspunsului comportamental al copiilor.

Constatarea principală a fost impactul pozitiv pe care contactul piele-pe-piele cu tatăl l-a avut asupra copiilor care plângeau. Înregistrările au demonstrat că sugarii din grupul ce a beneficiat de contact au strigat mult mai puțin decât copiii din grupul tratat convențional. Intensitatea plânsului copiilor care se aflau în brațele taților a descrescut în termen de 15 de minute de la inițierea apropierii.

Analizele au arătat de asemenea că bebelușilor care au rămas pe pieptul tatălui le-a fost influențată stărea de veghe. Acești copii au devenit somnoroși în termen de 60 de minute după naștere, în timp ce copiii lăsați în pat ajuns la aceeași stare abia după 110 minute.

Specialiștii spun că atunci când nou-născutul este ținut în contact piele-pe-piele, se ajută la stabilirea unui atașament profund între acesta  și părinți. O astfel de procedură este crucială pentru îmbunătățirea sănătății (inclusiv scăderea cu 20-22% a ratei mortalității neonatale)!

Mai concret, în ceea ce privește copilulbeneficiile se referă printre altele la: normalizarea temperaturii corpului, a respirației și activitații cardiace, reglarea nivelului de glucoză. Avantajele sunt si la nivel psiho-emoțional, copilul fiind capabil de autocontrol, adica își va induce starea de calm atât imediat după naștere – bebelușul va plânge mai puțin, putând auzi bătăile inimii și vocea  mamei sau a tatălui – cât și mai târziu, când va fi mai mare. De asemenea, va interacționa mult mai ușor cu cei din jur, ajutându-l să se integreze mai ușor în societate.

De-a lungul timpului, rolul tatălui în preajma procesului de aducere pe lume a unui copil a fost din păcate neglijat. Ba chiar, datorită lipsei de informare, a unor cutume regionale și prejudecăți, tatăl a fost îndepărtat pe cât posibil de momentul nașterii propriului copil. Concluzia evidentă a studiului a fost că nou-născuții consolați prin contactul piele-pe-piele cu tatăl s-au oprit mai repede din plâns, au devenit mai calmi și au ajuns la o stare de somnolență mai devreme decat copiii din celălalt grup. De asemenea, relația dintre copil și tată este influențată pozitiv și definitoriu printr-un asemenea contact timpuriu.

În ziua de astăzi, tații sunt sau ar trebui să fie încurajați să ia parte cât mai mult la acest eveniment special din viața întregii familii. Și nu doar în momentul nașterii. (Voi face un articol separat despre participarea tatălui la naștere).  Multe maternități din lume oferă posibilitatea unor camere speciale de familie unde tații pot înopta alături de mamă și de copil, îl pot îngriji pe acesta și pot fi de un real folos mamei obosite și încărcate emoțional. Trebuie să recunosc, noi am avut parte de asta și au fost 3 zile minunate în viața noastră, pe care nu le vom uita niciodată!

Așadar nu doar mama ci și tatăl poate facilita dezvoltarea comportamentului copilului în această perioadă importantă a vieții sale și ar trebui să fie considerat îngrijitorul principal pentru copil în timpul separării nou-născutului de mamă. Pentru tată însuși, această experiență este una marcantă, fără seamăn și cu siguranță memorabilă!

Newborn baby girl

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17542814

http://www.telegraph.co.uk/news/uknews/1396880/New-fathers-urged-to-give-babies-skin-to-skin-cuddles.html

http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&id=82:the-importance-of-skin-to-skin-contact-&Itemid=17

Mituri despre nașterea naturală!

Voi începe articolul cu declarația unuia dintre cei mai cunoscuți și de încredere specialiști din România, medicul Raed Arafat, care după cum știți, a fost numit și membru de onoare al Academiei Americane de Medicină de Urgență. 

Raed Arafat a declarat că România se numără printre puținele state europene în care se practică operațiile cezariene la cerere. Potrivit lui, mulți medici care realizează astfel de operații nu le explică suficient pacientelor riscurile majore la care se expun atât ele, cât și copiii lor, comparativ cu nașterea naturală.

Am mai scris despre naștere, dar revin astăzi asupra subiectului, pentru că în ultimele zile, am tot citit experiențe ale unor mame și am rămas profund impresionată de dorința lor puternică de a-și aduce copiii pe lume prin naștere naturală și cu toate astea, sănătoase tun și bine informate…au ajuns pe masa de operație. Aproape că mi-au dat lacrimile când mi-am dat seama că au fost victimele unor manipulări de-a dreptul grotești din partea cadrelor medicale.

Vreau să se înțeleagă de la început că nu am nimic cu mamele. Din punctul meu de vedere, multe dintre ele nu au nicio vină! Nu s-au născut învățate, unele nu au acces la informație de calitate iar dacă au, degeaba au, deoarece ajung până la urmă tot în cabinetul medicului. Iar acesta (orice, numai profesionist adevărat nu) își vede strict propriul interes, îi ”vinde” mamei două, trei argumente, mă scuzați, absolut penibile, pentru care aceasta ar trebui să aleagă cezariana, o împinge pe masa de operație, o leagă, o taie, îi ia banii și pleacă repede acasa! Mi se pare absolut îngrozitor! Mai ales atunci când mama își dorește să aibă parte de o naștere naturală…

Este dreptul nostru și al copilului nostru ca nașterea să decurgă natural! Dar eu personal le înțeleg pe mamele confuze și debusolate! Dacă aș fi trăit în România și nu aș fi avut parte de un medic bun, cu un copil de 4200g, la 10 zile după termen, probabil că aș fi ales, tot la recomandarea ”specialistului”, cezariana…Spun asta cu amărăciune!

Ba mai mult, înțeleg și teama mult prea mare a mamei de naștere naturală, atunci când aceasta nu este informată…Dar aici, tocmai aici ar trebui să-și facă simțită prezența specialistul…să îi demoleze teama și să-i explice tinerei și neexperimentatei mame de ce este benefic să aleagă nașterea naturală! Numai că în România se întâmplă exact INVERS!

Voi reveni astăzi asupra unei serii de mituri, bine întipărite în mintea mamelor atunci când vine vorba despre alegerea cu privire la modul în care își vor aduce pe lume copiii. Îmi voi permite să preiau opinii și explicații avizate din câteva articole de bun-simț și voi cita la final sursele.

1. Operația cezariană pare mai ușoară, însă pentru mamă nu este mai indicată decât nașterea naturală. Cezariana este mai comodă pentru medic, mai ușor de programat și de efectuat (dureaza în jur de o oră). Însa, pentru mame, operația cezariană ar trebui efectuată doar atunci când nașterea naturală pune în pericol viața ei sau pe a fătului. Nașterea naturală poate surveni oricând in intervalul 37-42 de saptamani, ceea ce implică o mai mare grijă pentru doctor, care trebuie sa fie disponibil în acest interval. În plus, aspectul financiar nu este deloc de neglijat, mai ales în România…

Recuperarea dupa nașterea naturală se face mai repede față de cezariană, iar organismul femeii care a născut natural prima dată va fi mai bine pregătit pentru nașterile viitoare, care se vor desfăsura mult mai ușor decât prima naștere.

2.Cezariana nu doare

Ideea că vreau să fug de durere şi aleg cezariana e un mit. ”Naşterea presupune durere, indiferent dacă este vorba de naştere naturală sau cezariană. Cezariana presupune durere post naştere, faţă de naşterea normală. Sigur că avem calmante şi gestionăm asta (atât la nașterea naturală cât și la cezariană), însă cel mai mare dezavantaj al cezarienei este că mama proaspăt operată (şi nu este o operaţie deloc uşoară pentru mamă), nu e capabilă să îşi îngrijească copilul mult aşteptat, nu este în puteri. Fireşte că dacă a avut loc cezariana pentru a salva viaţa unui copil sau a mamei, riscul ăsta păleşte.” Dar atunci când operația se face degeaba, senzaţia de depresie și neîmplinire rămâne. O mamă suferă că a trecut prin sarcină, prin operaţie, are copilul, dar nu e capabilă încă să se ocupe de el.

3.Naşterea naturală nu e recomandată când copilul are cordonul ombilical după gât 

Acesta este mitul meu preferat. ”Cei mai mulţi copii au cordonul ombilical după gât şi este normal să fie aşa. Înseamnă că acel cordon este lung… Iar dacă nu îl are înainte de naştere, el se poate înfăşura după gât în timpul travaliului şi nu e o problemă nici asta. Circulară de cordon egal cezariană – e unul dintre cele mai mari mituri din România legat de indicaţia cezarienei. Şi e o păcăleală. Există medici – e drept că nu sunt medici români – care nu anunţă niciodată femeia dacă e sau nu e cordonul ombilical după gâtul copilului. De ce? Pentru a nu induce panica; poate femeia are impresia că acel copil respiră pe gât, ceea ce e fals… La noi însă e fix invers: medicii sperie femeile cu asta. Iar femeile îi cred.” Eu personal, am nascut natural copilul cu cordonul în jurul gâtului! Nu a avut nicio problemă! Eu însămi am avut circulară de cordon la naștere! Cred că mulți dintre noi am avut! Și iată, suntem bine-sănătoși!

4. Femeile cu miopie nu pot naşte natural 

Sunt multe femei care cred asta şi nu este adevărat. Există nişte teste speciale pentru cele cu miopie foarte mare la care se măsoară de fapt riscul dezlipirilor de retină. Nici când există un asemenea risc (iar riscul poate exista şi la persoane care nu au miopie) indicaţia nu este de cezariană neapărat.

5.Femeile mici nu pot naşte natural 

”Femeile scunde sau slabe nu sunt defecte, iar un copil care s-a dezvoltat într-o femeie mică, are toate şansele să se şi nască prin bazinul acelei femei. E drept că în natură există și excepţii, dar pentru asta sunt sau ar trebui să fie medicii pregătiţi cu toate intervenţiile necesare. Dar nu poţi spune unei mame care nu are fractură de bazin sau displazie severă de şold că nu poate naşte. Dacă o femeie are un metru şi jumătate, nu înseamnă că nu poate naşte. Înălţimea sau greutatea mamei, miopia, îngustimea bazinului, numărul de la pantofi şi alte asemenea, nu au legătură cu naşterea şi cu indicaţia de cezariană. O femeie mică, slabă, mioapă, cu 36 la pantofi şi cu ochelari, ba chiar şi cu cordonul înfăşurat după gâtul copilului, poate naşte natural din punct de vedere medical. Doar travaliul stabileşte dacă e nevoie de vreo intervenţie. Ştim că articulaţiile devin mobile în timpul travaliului, iar bebeluşul îşi face loc. Mărimea bebeluşului e alt mit – ba e prea mic şi nu se poate naşte, ba e prea mare şi nu încape. De regulă copilul se poate naşte natural, nu există aici nici prea mare, nici prea mic. Dar proba de travaliu presupune ca naşterea să se declanşeze în mod natural, iar majoritatea mamelor nu au şansa acestei situaţii – benefice atât pentru ele, cât şi pentru copil.”

6.Teama de epiziotomie

Atunci când ea are loc, este infinit mai puțin invazivă decât o operație cezariană, iar vindecarea desigur, mult mai rapidă! Există însă foarte multe cazuri în care nu e nevoie să se practice epiziotomia, nu au loc rupturi serioase de perineu, mai ales dacă mama s-a antrenat înainte de naștere, a făcut masaj, sport! Voi face un articol separat despre asta! Eu pot spune doar că am născut natural un copil de 4200g și am avut perineu intact!

Dar ce se întâmplă în România este de-a dreptul îngrijorător! De pildă, în Bucureşti, rata naşterilor prin cezariană depăşeşte 70%. Sunt spitale de stat care depăşesc 85% rată a cezarienelor. Deci e exact invers de cum ar trebui. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o rată a cezarienelor de 10-15%, operaţii care pot fi justificate medical. Altfel, atât mama cât şi copilul sunt într-un risc major. Faţă de ţările europene, suntem – ca de obicei – în top cu numărul de cezariene. Nu întâmplător suntem tot în top şi la mortalitate şi morbiditate materno-fetală. Nu în ultimul rând, avem o rată mică a alăptării – tot din cauza miturilor şi a informării precare. Despre folclorul din jurul nașterii naturale, am scris și aici!

”Recomandările O.M.S. au la bază studii mai mult decât serioase și exhaustive, în timp ce experiențele personale de tipul „prietenul meu s-a născut prin cezariană și nu are autism” au valoare personală, dar sunt zero din punct de vedere statistic, la nivelul unei întregi populații, în care s-a arătat că nașterea prin cezariană predispune la un risc de autism cu 26% mai mare decât în cazul copiilor născuți pe cale vaginală.

În acest sens, pentru nou-născutul statistic, cezariana poate însemna mortalitate de 2,5 ori mai mare decât în cazul nașterilor vaginale, probleme ale aparatului respirator, de la astm la bronșite severe, risc crescut de alergii și infecții, copilul nefiind colonizat și imunizat de bacteriile mamei, cum se întâmplă la nașterea vaginală, ceea ce poate duce la probleme ale tractului digestiv, obezitate, afecțiuni autoimune sau chiar autism. La riscurile fizice prezentate mai sus, se adaugă opinia unor specialiști care, în urma unor studii recente, susțin că un copil născut prin cezariană poate dezvolta un IQ mai scăzut decât cei născuți pe cale vaginală și este mult mai predispus la a resimți nașterea ca pe o traumă.”

Nu neagă nimeni rolul crucial pe care cezariana de urgență îl poate avea adesea. Dar mamele ar trebui să înţeleagă că este dreptul lor şi al copiilor lor să aibă o naștere fiziologică. Încă un aspect de luat în calcul ar fi acela că inflația cezarienei duce la generații întregi de copii născuți prematur.

Despre experiența nașterii naturale am scris aici! Am prezentat mai multe opinii avizate printre care aceasta. Mi-a plăcut însă foarte mult următorul paragraf dintr-un articol. ”La o naștere fiziologică (deci fără intervenții medicale), femeia produce cantitatea maximă de oxitocină (hormonul iubirii) din întreaga sa viață, concurată doar de nașteri ulterioare, transmițând fătului minunatul hormon într-o cantitate proporțională. Iar exersarea naturală a glandelor pituitare, conduce la o capacitate ulterioară crescută de a secreta acest hormon, atât în contexte sociale cât și, rețineți, în cele intime. Doar și pentru asta, aș recomanda oricărei femei care se consideră stăpână pe propriul corp, să nu rateze ocazia de a se cunoaște pe sine în cea mai pură stare de feminitate, dezbrăcată de absolut toate zorzoanele sociale.”

estatic-birth

http://www.viata-medicala.ro/*articleID_6782-dArt.html

http://www.nastecumsimti.org/2013/04/30/despre-nastere-intre-feminism-si-jurnalism/

https://www.rfi.ro/articol/emisiunile-rfi-ro/miturile-nasterii-adevarat-fals

http://kidz.garbo.ro/articol/Mami/13765/mituri-legate-de-nasterea-naturala-cezariana-alaptare.html

http://www.clinicaromgermed.ro/sfat/nasterea-prin-cezariana-32

http://www.ghidcabinet.ro/2013/02/raed-arafat-romania-printre-putinele-state-europene-unde-se-practica-operatii-cezariene-la-cerere/

Ora magică. Prima oră din viața copilului meu!

V-ați gândit vreodată că modul în care venim pe lume și primele minute din viața noastră își pun amprenta asupra întregii noastre existențe? De fapt, totul începe mult mai devreme, în timpul vieții intrauterine și se pare că startul în viață ne marchează definitoriu!

”Un start blajin în viață”, cam așa definea Frédérick Leboyer, venirea pe lume ideală, o primă oră de viață învăluită în dragoste, pe semiîntuneric!

Orice mamă ar trebui, atunci când se apropie momentul nașterii propriului copil, să nu asocieze asta doar cu un act medical, teamă sau stres. Din contră, abordarea ar trebui să fie una mai degrabă sensibilă, poate chiar exuberantă. Mama să se încarce cu sentimente de nerăbdare, încântare, fericire la gândul că urmează să își țină cât mai curând copilul atât de dorit în brațe. Cu toții, medici, moașe, mame ar trebui să întâmpine vinerea pe lume a oricărui copil în primul rând cu foarte multă RĂBDARE! Oricât de greu ne-ar fi și oricât de aglomerată ar fi viața noastră, trebuie să înțelegem că aceste prime momente desăvârșesc un act divin și să le tratăm ca atare! Ba mai mult, s-a demonstrat științific că prima oră dupa naștere este foarte importantă pentru dezvoltarea bebelușului, fiind dovedite avantaje fizice si psiho-emotionale atât pe termen scurt, cat si pe termen lung.

Nu este vorba despre o modalitate de naștere în sine ci despre o familiarizare treptată, delicată și sănătoasă a nou-născutului și a mamei cu uriașa schimbare ce apare în viața lor.

Să o luăm cu începutul. În timpul sarcinii, copilul este obișnuit să stea protejat într-un mediu confortabil, nu foarte luminat, la o temperatură constantă de 37 de grade Celsius, departe de zgomote puternice, stres și stimuli diverși.

”A se naște” înseamnă pentru copil în primul rând să părăsească această lume cunoscută, iubită, confortabilă și să se adapteze instantaneu uneia complet noi, reci, gălăgioase. Ca o paranteză, copiii născuți natural au mai mult timp să se adapteze, șocul nu este atât de puternic precum în cazul celor născuți prin cezariană. Dar asta nu e totul, minutele de după sunt cruciale!

Așa cum spuneam, pentru nou-născut totul devine mai rece, mai luminos, mai gălăgios decât de obicei și în plus trebuie să și respire dintr-o dată de unul singur (un efort uriaș de adaptare). Nimeni pe lumea asta nu știe cum percepe copilul momentul nașterii în sine, dar s-a demonstrat științific că amintirea nașterii este adânc întipărită în subconștientul fiecăruia dintre noi! Iar efectele acestui ”marcaj” pot avea conotații traumatice!

Ginecologul francez Frédérick Leboyer a dezvoltat și promovat prin anii 70 o metodă, prin care pătrunderea în viață a fiecăruia dintre noi să fie una cât mai blajină! Studii realizate în India ce s-au desfășurat de-a lungul mai multor ani le-au întărit ginecologilor ideea conform căreia iubirea și tandrețea în primele minute de viață pot marca întreaga existență.

Timpul în care copiii erau scoși din pântecul mamei, atârnați de picioare și bătuți la fund a început să apună… (Sper din suflet că și în România). Apropo, studiile au demonstrat că acei copii care au venit pe lume după metoda Leboyer au fost mai liniștiți, au plâns mai puțin și au manifestat în general un comportament relaxat.

Chiar și în zilele noastre rămâne valabilă supoziția că o sarcină ce a decurs în parametri normali și în liniște, alături de o venire pe lume treptată și delicată au avut efecte pozitive asupra dezvolării ulterioare a personalității!

Care ar fi criteriile unei nașteri după metoda Leboyer?

1.Atmosfera din sala de naștere. În locul lămpilor orbitoare cu ajutorul cărora specialiștii consultă, se recomandă lumini puține, îndreptate corespunzător și pe cât posibil atenuate. De asemenea, temperatura trebuie să fie ridicată.

2.Zgomotele puternice sperie copilul! Participanții la naștere trebuie să vorbească încet în momentul venirii pe lume a copilului, eventual să se audă o muzică de realxare pe fundal.

3. Moașele sau medicii apucă bebelușul cu blândețe și îl pun direct pe pieptul mamei sau o încurajează pe aceasta să facă acest gest. Acolo, pe pieptul mamei este cald, copilul recunoaște instantaneu zgomotul inimii care bate și vocea mamei. Imediat copilul este învelit cu prosoape calde și curate, ca trecerea de la temperatura ridicată să nu se facă brusc, iar mama si tatăl pot acoperi copilul cu mângâieri!

4.Cordonul ombilical este tăiat doar după ce acesta nu mai pulsează! Copilul are astfel timp să se adapteze la propria respirație cu ajutorul plămânilor!

5. Primele analize se desfășoară pe pieptul mamei iar bebelusul rămâne acolo pentru primul contact cu sânul mamei. Urmează minutele magice din viața nou-născutului! Acele momente desăvârșite ce îl vor urmări întreaga existență!

6.Leboyer recomandă o baie caldă la final. Cu acest punct nu toți specialiștii sunt de acord. Ei spun ca această baie ar trebui să aibă loc cât mai târziu și doar dacă este neapărată nevoie. Copiii vin curați pe lume, în marea lor majoritate, iar prosoapele calde îi curăță suficient. Mai important decât baia caldă, este ca ei să rămână cât mai mult pe pieptul mamei și să înceapă să se familiarizeze cu suptul.

În Germania aceasta este denumită ”ora familiei”. Cu toții, mama, tatăl, copilul au parte de momente magice. Li se asigură intimintate totală iar analizele detaliate au loc la cel mai devreme la 40 de minute după naștere!

golden hour

Când nou-născutul este ținut în contact piele-pe-piele cu mama sa, se creează condițiile necesare initierii alăptării și ajută la stabilirea unui atașament profund între mama și bebeluș. O astfel de procedură este crucială pentru îmbunătățirea sănătății (inclusiv scăderea cu 20-22% a ratei mortalității neonatale), spun specialiștii!

”Mai concret, în ceea ce privește copilulbeneficiile se referă la: normalizarea temperaturii corpului, a respirației și activitații cardiace, reglarea nivelului de glucoză, un instinct de supt mai puternic (nou-născutul va sti cum să sugă și nu va avea probleme mai târziu). Avantajele sunt si la nivel psiho-emoțional, copilul fiind capabil de autocontrol, adica își va induce starea de calm atât imediat după naștere – bebelușul va plânge mai puțin, putând auzi bătăile inimii mamei cu care este obișnuit din viața intrauterină – cât și mai târziu, când va fi mai mare. De asemenea, va interacționa mult mai ușor cu cei din jur, ajutându-l să se integreze mai ușor în societate.

”Starea de sãnãtate a copilului se îmbunătățește, este mai cald, nivelul de glucozã este mai bun. Copilul poate face față mai bine stresului, datorită scăderii nivelului de cortizon care se produce când intră în contact cu mama”, precizează medicul Karin Cadwell.

Pentru mamă, procedura are ca efect prevenirea hemoragiilor postpartum prin contractarea mai rapidă a uterului datorită creșterii nivelului de oxitocină atunci când copilul este pe pielea sau la sânul ei. Un alt lucru extrem de important se referă la declanșarea mai rapida a lactației și prevenirea problemelor ce pot apărea cu sânii mai tarziu și, nu în ultimul rând, putem vorbi despre avantaje psiho-emotionale incomensurabile pe termen scurt și lung.”

Bazându-se pe cercetări și pe o experientă de peste 15 ani, cercetatorii americani au demonstrat că toți nou-născuții trec prin 9 stadii înnăscute și instinctive pe parcursul cărora pot demonstra o serie de acțiuni atunci când se află în contact neîntrerupt piele-pe-piele cu mama în prima oră după naștere.

Eu as descrie aceasta oră, trăită la un spital din Germania, ca pe cea mai intensă, frumoasă, specială oră din viața mea! Imediat după naștere, copilul a fost așezat pe pieptul meu. Tatăl a tăiat cordonul exact în momentul în care acesta nu mai pulsa. Moașa a verificat copilul pe pieptul meu, l-a luat doar pentru câteva secunde pentru a fi cantarit si l-a adus imediat înapoi. Copilul a găsit sânul de unul singur și a supt cu putere încă din primele secunde! Au parasit cu toții camera, moașa, doctorul, am ramas doar noi și ne-am bucurat din plin în liniște de acele momente unice. Copilul nu a fost nici măcar aspirat. A eliminat de unul singur! În afară plânsului specific de naștere, nu a plâns deloc. Timp de câteva zeci de minute ne-am bucurat de liniște și iubire fără margini, în trei! Am primit chiar și sampanie :). Am ciocnit un pahar și ne-am bucurat unii de alții, am sărbătorit unul dintre cele mai frumoase momente din viața noastră! Abia dupa această oră, au venit neonatologii și au luat copilul pentru un set standard de analize. În Germania, aceste analize au loc în altă încăpere, însă tatăl este invitat să ia parte. Deci să fie în contact permanent cu copilul!

Sunt puţine maternităţi în România dispuse să ofere această oră magică femeilor care au născut, chiar dacă există recomandări în acest sens din partea Unicef şi a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

„Tot ceea ce trebuie să facem este să îl aşezăm la pieptul mamei pe copil şi atât. Să-l lăsăm pe copil să facă ceea ce e natural să facă. Iar acest lucru este greu pentru cei din maternităţi”, spune Kajsa Brimdyr, consultant.

Conceptul de oră magică nu presupune cheltuieli în plus pentru maternităţi, ci doar o minimă pregătire pentru personalul care asistă la naştere. De asemenea, se poate aplica atât în cazul mamelor care nasc natural, cât şi al celor care au făcut cezariană şi sunt sub anestezie. Chiar consultul medical dat de neonatolog imediat după naştere poate fi făcut atunci când copilul se află la pieptul mamei.

Așadar nu este nevoie decât de două lucruri. Și acestea sunt gratis! Informare din partea cadrelor medicale și RĂBDARE!

Tot Frederick Leboyer spunea ”la fel de importantă precum vitaminele sau mineralele este IUBIREA. A fi sărutat, consolat, mângâiat și masat, asta este hrană pentru copil!”

http://www.consultant-lactatie.ro/premiera-in-romania-ora-magica-pentru-nou-nascuti/

http://www.magicalhour.com/aboutus.html

http://womenshealth.gov/pregnancy/childbirth-beyond/baby-first-hours.cfm

http://www.choicesinchildbirth.org/choices/postpartum/golden_hour

http://www.babycenter.com/0_what-happens-to-your-baby-after-delivery_182.bc

http://www.parents.com/baby/care/newborn/baby-first-hours/

http://www.unegrossessepresqueparfaite.fr/chronique-pour-une-naissance-sans-violence-essai-de-frederick-leboyer

http://www.tourainemedia.com/2013/01/16/frederick-leboyer/

Schwangerschaft und Geburt (GU Gr. Ratgeber Partnerschaft & Familie): Birgit Gebauer-Sesterhenn, Thomas Villinge

300 Fragen zur Geburt (Gr. GU Kompasse Partnerschaft & Familie): Peter Husslein, Ulrike Schuster und Barbara Haber

O părere avizată despre naștere!

Dacă în articolul anterior am vorbit despre nașterea naturală versus cezariană, din perspectiva mea de mamă, voi posta astăzi un fragment dintr-o emisiune care prezintă cât se poate de obiectiv părerea specialistului. Foarte interesant pentru oricare dintre noi!

Aici aveți emisiunea integrală! Discuția incepe la minutul 17:05: Ai grijă de tine,cu Carmen Brumă. Emisiune 02 Februarie 2013.