Bărbați români, nu vă meritați femeile!

Tocmai ce mă pregăteam să vorbesc despre violență, conservatorism, inferiorizare, despre cum descria Heliade Rădulescu problema femeii românce în al său ”Curier de ambe Sexe”. Aveam o pornire tipic feminină 🙂 de a generaliza, când…am găsit două articole! Acesta și acesta! Ca autorii lor mai sunt și alți bărbați români, cu siguranță! Se întrezărește cumva o urmă de evoluție 🙂 ?

Așa că discursul meu foarte feminist de astăzi va suferi ușoare modificări! Și îmi cer mii de scuze față de acești domni, pentru tot ce voi spune mai departe!

Așadar, reconsiderăm puțin abordarea și ne adaptăm din mers. Că doar noi femeile ne pricepem de minune la asta! :)

Ce cred eu despre femeia româncă?  În primul rând îmi pare a fi extrem de presată! De soț, de părinți, de societate. Trăiește înconjurată de prejudecăți, judecăți, lipsa resurselor și condiții potrivnice!

Mai concret. Ea trebuie să se lupte cu tot felul de piedici, de toate felurile, pentru a-și păstra încrederea în sine și echilibrul! Se ia în piept în permanență cu o societate rămasă în urmă, cu extrem de multe preconcepții și obiceiuri umilitoare, cu o religie care o supune și o obligă, cu o mentalitate cel puțin învechită dacă nu chiar periculoasă pentru societate în general.

Pentru că tot am amintit de el, iată ce spunea Heliade Rădulescu în al său ”Curier de ambe sexe”. Constata inexistenţa unui parteneriat real între soţi. Fiecare dintre ei se vaită şi e nemulţumit de celălalt şi de relaţia lor. Cauza acestei situaţii este înrobirea de secole a femeilor, scrie Heliade. “Părintele ce îşi creşte băieţii şi lasă în neîngrijire creşterea fetelor, stăpânitorul ce face şcoli pentru un sex şi uită pe celălalt, mie mi se pare … un despărţitor de familii”
Deci problema este veche…și serioasă! Că doar educaţia femeilor era aspectul emancipator fundamental şi cel mai discutat în epocă şi viza deopotrivă atitudinea capilor de familie şi a celor ce conduceau treburile statelor locuite de români – şi aceştia erau în ambele cazuri bărbaţii.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult după părerea mea.

Femeia româncă a fost și este gospodină de profesie. Îi place și se pricepe de minune la asta! E în stare să gătească într-un picior, cu o mână pe telefon, cu cealaltă pe cratiță, leagănă copilul cu cotul și răspunde la sonerie! E minunat să te pricepi la toate. Și dacă știi să gătești și vrei să menții o casă și o viață de familie organizată și curată, nu înseamnă că ești proastă sau că nu ai altceva mai bun de făcut. Aceasta este o altă prejudecată a societății românești moderne! Pentru că noi nu știm să găsim vreodată echilibrul, pendulăm între extreme!

multitask

O fotografie și mai sugestivă:

multi-tasking

Există o singură problemă legată de femeia ”multitask”. Foarte puțini sunt cei care văd și apreciază cu adevărat toate acțiunile ei! Bărbații români în general acceptă aceste fapte ca fiind absolut firești, obligații ale părții feminine și se sustrag pe cât posibil unor acțiuni ”tipice gospodinelor”! Și sunt convinsă că multe dintre femei nici măcar nu realizează că pe lumea asta sunt mulți bărbați care știu să gătească foarte bine sau pe care pur și simplu nu îi interesează că partenera lor se pricepe la asta. Mănâncă ce găsesc și ar prefera mai degrabă o femeie cu care să împartă pasiuni, preferințe, cu care să călătorească!

Nimic mai firesc pentru femeia româncă din secolul XXI, spun psihologii. „După 1990, s-au făcut cercetări comparate, nu la noi, şi s-a constatat că în ţările foste comuniste femeile realizează aproape în totalitate sarcinile domestice, împărţite în diferite categorii: gătit mâncarea, ordine în casă, spălat rufe şi călcat, dat cu aspiratorul. Se mai constata că bărbaţii, totuşi, ajutau la datul cu aspiratorul şi la cumpărături. Dar, în general, diferenţele între ţările vestice şi cele estice erau foarte semnificative”, explică psihologul Aurora Liiceanu.Citeste mai mult: adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/femeia-romanca-gospodina–profesie-1_50ace3187c42d5a6638b3fe8/index.html

Să fim sinceri: câți bărbați români gândesc așa? Bașca mai așteaptă ca femeia respectivă să meargă și la serviciu, să aducă bani, să stea cu copiii zi și noapte dacă s-ar putea, să arate bine, să nu cheltuie mult pentru asta și lista poate continua. Știți care e partea mai interesantă? :) Că foarte multe femei românce reușesc asta! Dar acum vine marea întrebare: ce oferă bărbații la schimb? Aștept cu interes răspunsurile!

Iată de ce mă refer în special la femeia româncă.

„După 1990, s-au făcut cercetări comparate, nu la noi, şi s-a constatat că în ţările foste comuniste femeile realizează aproape în totalitate sarcinile domestice, împărţite în diferite categorii: gătit mâncarea, ordine în casă, spălat rufe şi călcat, dat cu aspiratorul. Se mai constata că bărbaţii, totuşi, ajutau la datul cu aspiratorul şi la cumpărături. Dar, în general, diferenţele între ţările vestice şi cele estice erau foarte semnificative”, explică psihologul Aurora Liiceanu.
„După 1990, s-au făcut cercetări comparate, nu la noi, şi s-a constatat că în ţările foste comuniste femeile realizează aproape în totalitate sarcinile domestice, împărţite în diferite categorii: gătit mâncarea, ordine în casă, spălat rufe şi călcat, dat cu aspiratorul. Se mai constata că bărbaţii, totuşi, ajutau la datul cu aspiratorul şi la cumpărături. Dar, în general, diferenţele între ţările vestice şi cele estice erau foarte semnificative”, explică psihologul Aurora Liiceanu.Citeste mai mult: adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/femeia-romanca-gospodina–profesie-1_50ace3187c42d5a6638b3fe8/index.html

Pe deasupra, femeia româncă, este capabilă să își domine fricile și durerea, temerile și nedreptatea de a fi marginalizată uneori de sexul opus. Ei, pentru asta o apreciez eu! Că mai are puterea să facă și asta! În Occident, lupta nu e atât de aprigă. Din contră. În ţări precum Suedia, Olanda, Belgia sau Germania, femeile sunt stimate, egale cu bărbaţii – şi social şi în plan familal -, spun sociologii. „Cuplurile civilizate îşi împart rolurile. În ţările sărace, printre care ne aflăm şi noi, femeile sunt mai oprimate, iar bărbaţii – dominatori”, spune psihoterapeutul Cristiana Leviţchi.

Femeia româncă nu mai râde. Frustrarile si oboseala încep să se adune. Începe să refuze contactul cu o persoană care nu o ascultă. Renunță la ea însăși, se sacrifica pentru binele familiei, al copiilor. Iar dacă se depășesc anumite limite, asta poate înseamna tristețe, nefericire, depresie.

”Bărbatul este în jurul ei, vede kilogramele, tristețea, câteodată arată cu degetul, deși nu-i permite femeii să se ducă la sala de sport (nu doar lipsa banilor este argumentul principal). ”Ești femeie măritata, ce-ți mai trebuie?”, spune bărbatul, spune mama-soacră, spune mama, spun cei apropiați.”

Spunea cineva la un moment dat: ”femeia româncă maritata trebuie să înțeleagă că nu a murit”. 

Nu este cazul fiecărei femei sau al fiecărui cuplu din Romania, dar este un tipar din păcate!

Despre femeia româncă de la țară nu mai vorbesc…are doar obligația de a munci și niciun drept! ”Nu-și va da niciodată frâu liber feminității și erotismului nativ și va îndura umilință după umilință!”

Parcă nu aș vorbi de femei din anul 2013! Dureros, nu?

Femeia româncă e minunată după părerea mea. Pentru că e bună la toate. Și de cele mai multe ori are lângă ea un bărbat, care, spun statisticile, nu prea o ajută la treburile gospodărești, o înjură, o mai și bate (am scris aici despre asta) și nici măcar frumos nu e! Ce, v-ați șocat? :) Să privim spre bărbatul român. Nu este genul de bărbat frumos după care întorci capul pe strada. În alte părți, bărbații au prestanță, eleganță, sunt civilizați! Asta e, ghinion! Bărbaților noștri nici sportul nu prea le place…

Spunea cineva într-un articol: ”În Romania vedem peste tot la TV, reviste, pe stradă, în cluburi, femei frumoase. Bărbatul întoarce capul, fluieră, admiră. Câte femei românce întorc capul după un bărbat în România? Foarte puține, vă spun eu. Nu pentru ca nu ar fi curajoase, ci pentru că nu au dupa cine. Nu vorbim despre vedete, sportivi. Vorbim de bărbatul obișnuit.” Asta spun studiile, asta știm și noi! Că bărbatul român e violent și urât! Domnilor, care nu faceți parte din această categorie, vă rog din suflet să mă iertați! Din păcate ăsta este tiparul și asta spun cifrele…

Mă uitam mai demult pe un site cu fotografii de nuntă. Aproape că m-am șocat. Mi-am chemat soțul, mama, să-mi spună dacă am probleme cu vederea. Ele erau ca din reviste, iar ei, toți, mă rog… Aveți dreptate, nu e corect să comentăm aspectul fizic al omului…dar să lăsăm ipocrizia deoparte. Barbatul se uită după forme și infățișare. De ce femeia nu ar face acelasi lucru?

Genul de bărbat descris de mine mai sus vrea, caută și obține o femeie frumoasă, deși el nu dă mare lucru la schimb! ”Barbatul ăsta începe să critice femeia care a pus câteva kg după ce a născut și întoarce capul după o altă femeie pe stradă. Crede despre sine că este bărbatul PERFECT, deși el nu are motive reale să se simtă așa.” De ce? Păi nu știu, poate educația…

Dragi domni, aștept opinii ”delicate”! :)

Apropo de educație. ”Femeia trebuie să ia bătaie fiindcă ştie ea de ce, iar bărbatul are voie să-şi înşele soţia, se spune în folclor. Nu sunt simple zicale, ci dovezi ale discriminării sexuale. Inegalitatea dintre femei şi bărbaţi rezultă foarte clar chiar din vorbele din popor, pe care le moştenim de la o generaţie la alta, fără să le punem prea mult în discuţie, spun sociologii.”

Mai există un model de femeie, spunea cineva într-un articol. ”Un rol atât de promovat, încât a devenit un model pentru zeci, sute de fete tinere și o aspirație pentru bărbați dornici de recunoaștere socială: -femeia obiect decorativ-, ca o pervertire tristă și consumistă a feminității și frumuseții!”

Iar despre femeia peste 50 de ani…ce ar mai fi de spus??

O femeie de 55 de ani este încă feminină și frumoasă. Sau așa ar trebui să fie. Căci doamnelor, nu vă supărați, dar la noi ”fotomodelele” care au mai puțin de 30 de ani se transformă odată cu vârsta în Miss Mătușica de cartier!

Câte femei de 55 de ani din România poartă rochii scurte? Nici nu prea ar avea cum, pentru că celulita se depune, se depune și iar se depune…Pentru că bărbații și soacrele lor le-ar cataloga drept ”curve”.

Câte femei de peste 50 de ani se duc la sală?

Care este rolul femeii in Romania? Să se ocupe de nepoți, a ieșit la pensie, are timp destul, se plictisește și decât să stea la telenovele mai bine stă în parc cu nepoții. Sută la sută adevărat! De acord, ce poate fi mai frumos și ce poate să o împlinească pe femeie mai mult decât familia, nepoții? Și cu toate astea, de ce indolență și abandonare totală de sine? De ce să nu fim frumoase, slabe și după 50 de ani? De ce să nu se mândrească nepoții și copiii noștri cu noi?

În străinătate, abia după 50 de ani încep femeile să arate bine!

Spunea altcineva într-un articol:

”Iși dorește femeia de 55 de ani din Romania să se ducă la gym? Să aibă atâta încredere în ea încât să-și pună o bluză care să-i scoată sânii în evidență? Să poarte blugi strâmți și pantofi cu toc, să râdă și să-și dea capul pe pate, iși dorește să meargă la dans? Femeia româncă îmbătrânește de timpuriu. Se plânge că a trecut viața pe lângă ea, că nu a fost fericita. Se bucură de copiii ei mari, frumoși și inteligenți, dar se uită cu regret spre ea.”

Apropo, doamna din fotografia de mai jos are ceva mai mult de 50 de ani…

50s-are-an-ageless

Și se mai întîmplă un fenomen ciudat. După ce devin mame, multe femei de la noi parcă înnebunesc! Se uită pe ele complet, simt nevoia să facă sacrificiu după sacrificiu. Intră într-o vrie hormonală și instinctivă fără să mai gândească deloc. Nici măcar la faptul că ar putea astfel să le facă rău propriilor copii, căsniciei! Și chiar le critică pe cele care nu procedează asemenea! Asta, într-o societate în care oricum avem o lipsă teribilă de atenție în perioada de post-partum. Totul se întâmplă în casele tinerelor familii, ”pe fondul unei educații precare pe tema maternității și a lipsei unei asistențe pentru mamă/ lăuză care să includă sprijinul psihologic și trainingul pentru dezvoltarea unor abilități de bază pentru perioada aceasta atât de sensibilă (de la alăptare, până la gestionarea programului bebelușului, protecția și întărirea mamei pe fondul schimbărilor hormonale și psihologice, etc). Singura instituție care are o practică riguroasă pentru perioada de post-partum în România este Biserica Ortodoxă, care obligă o femeie lăuză care intră în biserică să se supună unei slujbe care să o curețe de păcate, de parcă a da naștere unei vieți, a fi parte din miracolul vieții poate fi ceva murdar.” Ce ar mai fi de comentat??

Se transmit reguli nescrise, de la mamă la fiică, de la tată la fiu. Psihoterapeutul Cătălina Hetel spune că oamenii au, pe lângă inconştientul personal, şi un inconştient colectiv. Gândiți-vă numai câte proverbe ne alimentează subliminal impresiile şi percepţiile. Am dat câteva exemple mai sus. Majoritatea induc raportul de putere între sexe sau nevoia de sexul celălalt. Una peste alta, putem spune că la noi există o mentalitate misogină și învechită.

Sper din suflet că femeile românce nu continuă într-o tristă indolență și mai sper că vor căpăta dragoste de sine! Problema este că „înţelepciunile populare” contravin valorilor promovate de drepturile omului și de o societate modernă, civilizată, iar noi nu prea conştientizăm asta! Nici noi și nici bărbații noștri! Am putea face un prim pas spre shimbare prin a începe să-i educăm corect pe fiii noștri și prin a ne scutura treptat de toate aceste concepții arhaice, duse cu mândrie și inconștiență dintr-o generație în alta…

Iar Dvs domnilor renunțați la ironie, descurajare, violență de toate tipurile, excludere, prejudecăți și indiferență!

”Nu înţelegem de ce devine atât de vag spiritul bărbaţilor noştri inteligenţi, când e vorba de fiicele şi surorile noastre? Când e vorba de îmbunătăţirea soartei femeii …” spunea Maria Flechtenmacher in 1880. A trecut mult timp de atunci, nu?

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/femeia-romanca-gospodina–profesie-1_50ace3187c42d5a6638b3fe8/index.html

http://radiocatch22.com/femeia-romanca-romanca-din-strainatate/

http://www.contributors.ro/editorial/maternitatea-ca-datorie-sau-ce-alegem-intre-a-fi-%E2%80%9Dsuper-femeie%E2%80%9D-%C8%99i-a-nu-distruge-vie%C8%9Bi/

Violenţa conjugală, „bastardul pasivităţii”

http://www.profmcampus.ro/blog/

Citeam mai demult declaraţiile Mirabelei Dauer, referitor la viaţa pe care a trăit-o alături de fostul soţ. Această femeie a fost bătută şi maltratată cu fierul de călcat încins! Trebuie să recunosc: m-am cutremurat! Zilele acestea, foarte multe femei din România, printre care persoane publice,  au fost sincere și si-au expus experiențele traumatizante…

O problemă veche şi totuşi de actualitate. Bărbaţii români sunt celebri în toată lumea pentru faptul că îşi bat nevestele. Şi nu mă refer acum numai la cei din zonele rurale, care le mai şi omoară, ci la cei cu pretenţii de intelectuali, care aplică pedepse corporale partenerelor de viaţă. Întotdeauna m-am întrebat dacă este o manifestare ce ţine de educaţie ori de genă, având în vedere că obiceiul se propagă din tată în fiu şi cel mai grav: din mamă în fiu. Nenumărate sunt cazurile în care mame românce au o atitudine războinică la adresa viitoarei nurori şi îşi îndeamnă (mai mult sau mai puţin conştient) fiul, spre acte de violentă. De multe ori din frustrare, dar de cele mai multe ori din cauza cutumelor ce şi-au pus amprenta asupra gândirii lor. Ele însele acceptă şi au în sânge umilinţa, fiind aproape convinse că asta este natura lucrurilor.

Poate o să vă surprindă, dar nici în ţările civilizate, lucrurile nu sunt cu mult diferite.

Am citit că nici în SUA, ori Germania situaţia nu e mai roz din acest punct de vedere. Nu mai vorbesc de alte ţări… Ştiu foarte bine însă că, în România, nu se întâmplă asemenea fapte cu titlu de excepţie, ci la ordinea zilei, ca normalitate!

Eu cred că treaba asta nu are a face numai cu educaţia. Este o problemă de când lumea şi pământul, care ţine de un lucru simplu: de supremaţia fizică a bărbatului.

Din păcate, singura soluţie este independenţa femeilor. Eu asta cred. Că dacă femeile nu ar depinde de bărbaţi şi nu ar accepta deloc abuzuri, adică ar părăsi TOATE căsnicia de la prima palmă, nu s-ar mai întâmpla asemenea acte!

Iată și câteva mituri care s-au instalat în mintea femeilor și nu numai…

„Mit: violenţa domestică este caracteristică familiilor sărace sau cu un statut social scăzut.
Realitate: violenţa domestică poate apărea în toate familiile, indiferent de statutul socioeconomic; mitul a apărut deoarece exista o probabilitate mai mare ca în atenţia agenţiilor specializate să intre persoane provenind din familii cu venituri reduse; acele familii cu resurse crescute uneori ascund violenţa mai bine.

Mit: consumul de alcool şi droguri cauzeaza violenţa domestică.
Realitate: nu există nici un argument şi nici o dovadă care să afirme că alcoolul este o cauză directă a violenţei domestice. Sunt dovezi care susţin coexistenţa consumului de alcool şi a violenţei domestice şi facilitarea actelor de violenţă.

Mit: barbaţii violenţi nu-şi pot controla violenţa.
Realitate: barbaţii violenţi cred deseori acest lucru. Această credinţă permite agresorului neasumarea responsabilităţii faţă de actele comise. Majoritatea celor care işi agreseaza soţiile îşi controleaza comportamentul violent faţă de alte persoane, cum ar fi prieteni sau colegi, unde nu există nevoia de dominare şi control.

Mit: barbaţii violenţi sunt bolnavi psihic sau au personalităţi psihopate.
Realitate: studiile clinice asupra bărbaţilor care işi abuzează partenerele nu susţin această afirmaţie. Marea majoritate a bărbaţilor agresivi nu prezintă suferinţe psihice şi nici nu au personalităţi psihopate. Mulţi agresori se prezintă ca persoane obişnuite, respectabile, cu capacitatea de a se controla. Provin din toate clasele sociale şi ocupaţionale iar violenţa se manifestă asupra partenerei şi copiilor lor.

Mit: tatăl lui era un om violent, işi bătea soţia şi el a învăţat acasă acest model de comportament.
Realitate: în 18% din cazurile de parteneri violenţi, aceştia nu au avut o copilarie cu violenţă în familie, nu au existat modele de relaţionare violentă intre soţ şi soţie.

Mit: unele femei merită să fie abuzate; ele provoacă abuzul.
Realitate: nu există justificări pentru violenţa domestică. De prea puţine ori violenţa este punctul culminant al unei dispute şi de cele mai multe ori femeile nu primesc semnale premergatoare atacului. Multe femei abuzate fac tot posibilul pentru a evita episoadele violente. In relaţiile abuzive, există percepţia că bărbatul are dreptul de a-şi domina şi controla partenera. Victimele violenţei domestice riscă să fie abuzate de parteneri, indiferent de acţiunile lor.”

Cred că cea mai mare parte din vină vă aparţine, doamnelor! Cu siguranţă există soluţii pentru fiecare situaţie în parte, oricât de dificilă ar fi ea. În Germania, de exemplu, sunt centre speciale pentru primirea femeilor abuzate. Şi în România există aşa ceva!

Cel mai rău lucru pe care o femeie îl poate face, atât pentru ea cât şi pentru societate, este să accepte abuzul şi loviturile bărbatului, căci „violenţa nu poate fi decât bastardul pasivităţii”!

Cine a reuşit să salveze un nou-născut în ultimul moment?

Vă mai amintiţi de momentele emoţionante când Lassie îl salva pe Timmy ori un alt copil din diverse situații periculoase?

Într-adevăr, „viaţa bate filmul”! Săptămâna trecută, câinele unei familii din Thailanda a adus acasă un nou-născut abandonat.

thailand

Câinele pe nume Pui a găsit o pungă de plastic în care se afla o fetiţă abia născută şi a dus-o acasă. Oficialii cred că bebeluşul a fost abandonat la o groapă de pe marginea drumului, în districtul Tha Rua al provinciei Ayutthaya.

Potrivit unui raport al Bangkok Post, atunci când Pui s-a întors acasă, „el lătra zgomotos pentru a atrage atenția proprietarilor săi „. O fată de 12 ani pe nume Sudarat Thongmak a ieșit din casă și a fost șocată să vadă copilul cu cordonul ombilical încă atașat. Părinţii adolescentei care a întâmpinat câinele, au dus imediat copilul la spital!

Raportul indică faptul că bebeluşul era în stare critică atunci când a ajuns în casa familiei Thongmak şi că a fost născut prematur. Cu o lună și jumătate înainte de termen.

În prezent, nou-născutul primeşte tratament la spital în timp ce autoritățile încearcă să-i găsească mama.

Femeia care l-a dus la spital spune ca este foarte interesată de adoptarea copilului însă biroul Crucea Roșie din district a transmis că au fost deja abordaţi de cinci familii care doresc să adopte fetiţa. Oficiul a spus că orice decizie în acest sens este prematură. Fetița este în prezent într-un incubator la spital și are nevoie de îngrijire, deși starea ei se îmbunătățește vizibil.

thailand2

Câinele Pui a primit o distincţie specială de la Crucea Roșie și a câștigat o sumă importantă de bani cu care familia să-i poată asigura mâncarea. Atât lui cât şi celorlalţi câini pe care aceștia îi deţin.

Nu mă gândesc decât la faptul că atâţia câini de pe lumea asta sunt abandonaţi atunci când într-o familie apare un nou-nascut… Doar datorită prejudecăţilor sau lipsei de informare…

Cel mai rău lucru pentru un câine este să fie îndepărtat sau ignorat atunci când un copil apare în casă. Foarte mulţi câini mor în adăposturi sau la ecarisaj atunci când apare un nou membru în familie, mulţi proprietari alegând să renunţe la ei de teamă că nou-născutul ar putea fi ranit… Însă planificarea corectă, dresajul acolo unde este cazul ori atenţia ceva mai sporită a stăpânului pot duce la evitarea oricăror evenimente neplăcute atunci când în familie apare un bebeluş.

Iar câinii nu reprezintă doar nişte parteneri extraordinari pentru copii, dar se pare că prin prezenţa lor contribuie la întărirea sistemului imunitar al copilului, în primul an de viaţă!

http://www.lifenews.com/2013/06/06/family-dog-saves-abandoned-newborn-baby-brings-infant-home/

Ești cu adevărat pregătit(ă) pentru a avea un copil?

Am găsit mai demult acest test al lui Colin Falconer și mi s-a părut teribil de amuzant. E cum nu se poate mai adevărat. Am experimentat aproape toate punctele și de fiecare dată îl recitesc cu plăcere, așa că m-am gândit să vi-l arăt și vouă!

🙂 Spre a înţelege mai bine cum stau lucrurile când vine vorba de decizia de-a avea sau nu un copil sau a vă reaminti, dacă aţi trecut deja prin asta:

Punctul 1: Pregătirile pentru sarcină

Pentru femei:

1. Îmbracă-te într-o rochie şi leagă un sac de bile în faţă.

2. Lasă-l acolo.

3. După 9 luni scoate 5% din cantitatea de bile.

Pentru bărbaţi:

1. Fă un drum până la cea mai apropiată farmacie. Varsă conţinutul portofelului pe tejghea şi spune-i farmacistului să ia cât pofteşte din sumă.

2. Fă un drum până la supermarket. Stabileşte din vreme ca tot salariul tău să fie redirecţionat automat către managerul magazinului.

3. Du-te acasă. Ia ziarul şi citeşte-l, va fi ultima dată când o faci.

Punctul 2: Informaţiile despre creşterea copiilor

Găseşte un cuplu de părinţi şi fă-le o listă cu toate aspectele pe care nu le gestionează cum trebuie când vine vorba de copiii lor, de la disciplină la lipsa lor de răbdare, intoleranţa crasă şi prea marea libertate pe care o acordă copiilor.

Fă-le sugestii despre cum ar putea să îşi educe mai bine copiii, să le regleze programul de somn, să îi înveţe să meargă la toaletă şi să se poarte, la masă şi în general.

Bucură-te de aceste momente. O să fie ultima dată în viaţă când ai toate răspunsurile.

Punctul 3: Programul nocturn

1. Plimbă-te prin sufragerie de la 5 la 10 seara cu o pungă cu apă cântărind între 4 şi 6 kilograme şi cu radioul din care răsună de zgomote insuportabile dat tare.

2.  La 10 seara lasă punga jos şi pune ceasul să sune la miezul nopţii.

3. Trezeşte-te la ora 11 şi plimbă punga prin cameră până la 1 noaptea.

4. Pune alarma să sune la 3.

5. Din moment ce nu poţi să dormi, trezeşte-te la 2 şi fă-ţi un ceai.

6. Bagă-te în pat la 2:45.

7. Ridică-te la 3, când sună ceasul.

8. Cântă în beznă până la 4.

9. Pune alarma să sune la 5. Trezeşte-te când sună.

10. Fă micul dejun.

Continuă să faci asta pentru cinci ani. Și nu uita să pari binedispusă!

Punctul 4: Cum să îmbraci un copil mic

1. Cumpără o caracatiţă vie şi un sac din sfoară împletită.

2. Încearcă să bagi toate braţele caracatiţei în sac, fără să rămână nimic pe afară.

Timpul avut la dispoziţie: 5 minute.

Punctul 5: Maşina

1. Uită de maşina de oraş. Cumpără ceva practic, cu 5 uşi.

2. Cumpără o îngheţată de ciocolată şi pune-o în buzunarul din spatele scaunului. Las-o acolo.

3. Ia o monedă și blochează CD player-ul.

4. Ia o cutie de biscuiţi cu ciocolată; fărâmiţează-i pe bancheta din spate.

5. Zgârie ambele părţi laterale ale maşinii cu o greblă.

Punctul 6: Plimbările scurte

a. Aşteaptă.

b. Du-te până la uşa din faţă.

c. Întoarce-te.

d. Ieşi pe uşă.

e. Întoarce-te.

f. Mai ieşi o dată.

g. Reuşeşte să ajungi pe alee.

h. Mergi până la un capăt.

i. Mergi până la celălalt.

j. Mergi foarte încet preţ de 5 minute.

k. Opreşte-te, inspectează totul şi răspunde la cel puţin 6 întrebări despre fiecare bucăţică de gumă, fiecare şerveţel şi fiecare insectă moartă de pe traseu.

l. Întoarce-te pe unde ai venit.

m. Ţipă că nu mai rezişti, până când vin vecinii şi se uită urât la tine.

n. Renunţă şi întoarce-te în casă.

Eşti gata acum să scoţi un copil mic la plimbare.

Punctul 7: Discuţiile cu copiii

Repetă fiecare lucru pe care îl spui de 5 ori.

Punctul 8: Cumpărăturile

1. Fă un drum până la supermarket. Ia cu tine ceva care să semene cât mai bine cu un copil preşcolar. Ca de exemplu o capră. Dacă vrei să ai mai mulţi copii, atunci ia mai multe capre.

2. Fă cumpărăturile săptămânale fără să pierzi capra sau caprele din ochi.

3. Plăteşte pentru tot ce-a mâncat sau a distrus capra.

Până când nu poţi face asta cu uşurinţă, nici măcar nu te gândi să ai copii.

Punctul 9: Cum să hrăneşti un copil mic

1. Scoate miezul unui pepene.

2. Fă o gaură mică în el.

3. Agaţă pepenele de tavan şi lasă-l să se legene dintr-o parte în alta.

4. Ia un bol de cereale şi încearcă să le bagi prin gaura din pepene scoţând sunete de avion în zbor.

5. Fă asta până când ai terminat toate cerealele.

6. Adună ce a mai rămas din poală, după ce ai vărsat o bună parte pe podea.

Punctul 10: Televizorul

1. Învaţă numele fiecărui personaj de desen animat de pe toate posturile TV pentru copii.

2. Uită-te doar la asta la televizor pentru următorii cinci ani.

Punctul 11: Dezordinea

1. Dă cu gem pe canapea şi perdele.

2. Ascunde un peşte după televizor şi lasă-l acolo toată vara.

3. Murdăreşte-ţi degetele cu pământ de flori, apoi şterge-le de pereţi. Acoperă petele cu creioane colorate. Cum arată?

4. Goleşte toate sertarele din casă pe podea şi treci la punctul 5.

5. Ia obiecte la întâmplare şi cară-le în restul camerelor.

Punctul 12: Excursiile cu familia

1. Înregistrează pe cineva spunând “mama” la interval de 4 secunde. Asigură-te că vocea celui care le-a înregistrat e în creştere, până ajunge să semene cu un supersonic.

2. Pune caseta în maşină, oriunde mergi, pentru următorii 4 ani.

Eşti gata acum să pleci în excursii cu copilul.

Punctul 13: Conversaţiile

1. Începe să discuţi cu un adult.

2. Roagă pe cineva să te tragă de tricou sau de fustă din minut în minut, în timp ce pe fundal rulează caseta cu “mama” pe care ai înregistrat-o mai devreme.

Eşti pregătită acum să porţi o conversaţie cu un adult cu copilul în cameră.

Punctul 14: Pregăteşte-te pentru serviciu

1. Alege o zi în care ai o întâlnire importantă.

2. Îmbracă-te la patru ace.

3. Ia o cană de smântână şi amestec-o cu una de suc de lămâie.

4. Varsă jumătate din conţinut pe cămaşa ta de mătase.

5. Înmoaie un şerveţel în jumătatea rămasă de substanţă.

6. Încearcă să ştergi pata de pe bluză cu acelaşi serveţel.

7. Nu te schimba (nu ai timp!)

8. Mergi direct la muncă.

Eşti acum gata pentru copii! Bucură-te de experienţă!

L-am furat de aici.

Ziua Mamei

Mă pregăteam să fac astăzi un articol elaborat, îmi căutam de zor cuvintele, ceva citate. Până când iubita mea a venit la mine cu ”o surpriza”. Voi împărtăși bucuria cu voi. În afara declarațiilor de-a dreptul emoționante, am primit asta:Imagine

Imagine

Imagine

Toate făcute de mânuțele ei, cu cel mai mare drag din lume! Mai e nevoie de alte cuvinte?